semnatáră s. f., g.-d. art. semnatárei; pl. semnatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNATÁR ~ă ( ~i, ~e) m. și f. Persoană care semnează un act oficial. /<fr. signataire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNATÁR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul acestei cereri.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (Persoanele ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semnatár s. m., pl. semnatári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink