4 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNAT s. n. Semnare. – V. semna.

SEMNAT s. n. Semnare. – V. semna.

semnat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 37v/36 / Pl: ~ați, ~e / E: semna] 1 (Înv; d. obiecte, ființe) Însemnat2. 2 (Înv; d. oameni) Deosebit2 (4). 3 (Înv) Menționat (în scris). 4 (D. scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) Certificat prin semnătură Si: subscris (2), subsemnat (1), (îvr) subiscălit. 5 (D. contracte, tratate, convenții) Care a fost fixat în scris (valabilitatea celor convenite fiind certificată prin semnătura celor împuterniciți).

semnat1 sn [At: DOSOFTEI. V. S. decembrie 70v/5 / V: (înv) săm~ / Pl: ? / E: semna] 1 (Îvr; îf sămnat) Însemnat1. 2 Iscălit1.

SEMNA, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).

semna [At: PO 286/22 / V: (înv) săm~ / Pzi: 1 ~nez, 3 ~nea și (înv) seamnă / E: semn cf fr signer] 1 vt(a) (Înv; c. i. obiecte sau ființe) A însemna. 2 vt(a) (Înv; c. i. obiecte) A sigila (3). 3 vt(a) (Înv; c. i. monede de metal) A fabrica (1). 4 vt (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A înfiera. 5 vt (Înv; îe) A ~ (pe cineva ) la nas A pedepsi cu stigmatizarea la nas (prin tăierea cartilajului care desparte fosele nazale sau printr-un alt semn). 6 vt (Înv; c. i. semne înfierate) A aplica (1). 7 vt (Rar; c. i. pași) A întipări. 8 vt (C. i. terenuri, hotare etc.) A marca. 9 vt (Înv; c. i. fapte, evenimente etc.) A menționa (în scris). 10 vt (Îvr) A iscodi. 11-12 vtr (C. i. scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) A (se) iscăli. 13 vt (C. i. creații artistice, de obicei literare) A elabora, a crea, a compune etc. scriindu-și numele la sfârșit, în calitate de autor. 14-15 vt (Rar; c. i. articole, cărți, izvoare, documente, creații literare etc.) A publica (în calitate de autor). 16 vt (C. i. activități umane, de obicei, artistice) A realiza (scriindu-și numele la sfârșit, ca un semn al răspunderii). 17 vt A indica în scris, pe afiș sau pe generic, numele realizatorului unui spectacol, al unui film etc. 18 vt (C. i. contracte, tratate, convenții etc.) A fixa în scris (certificând, prin semnătura celor împuterniciți, valabilitatea celor convenite). 19 vt (Îrg) A arăta (1). 20 vt (Îvr; c. i. oameni) A desemna (1). 21 vt (C. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A prevesti1 (1). 22 vt (Înv) A însemna. 23 vt (Înv) A simboliza (2). 24 vt (Îvr; îf sămna) A instiga.

SEMNA, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).

SEMNA, semnez, vb. I. Tranz. A iscăli ceva pentru confirmare; a certifica, punînd o iscălitură. Sergentul Iftodiu Dumitru se veseli cumplit la ideea că Radu Comșa poate vrea să dreseze un proces-verbal cu rezultatul inspecției și să semneze în condică. C. PETRESCU, Î. II 173. Tăcu în fine Azo, dar fața contractată Și ochii coperindu-și cu mîna ce-a semnat Sentința ce pe fiu-i la moarte-a condamnat, Își năbuși în pieptu-i simțirile-i de tată! MACEDONSKI, O. I 250. ◊ Expr. A semna în alb v. alb1.

SEMNA vb. I. tr., intr., refl. A (se) iscăli. [Cf. fr. signer, după semn].

SEMNA vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer)

A SEMNA ~ez 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli. 2. intranz. A-și scrie numele cu propria mână sub text; a-și pune iscălitura pe un act oficial; a iscăli. /Din semn

semnà v. 1. a-și pune semnătura; 2. a încheia: a semna un tractat. [Lat. SIGNARE].

semnéz v. tr. (d. semn orĭ lat. signare, de unde și fr. signer). Vechĭ. Însemnez. Azĭ. Neol. Iscălesc, îmĭ scriŭ numele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semnez, 3 semnea; conj. prez. 1 sg. să semnez, 3 să semneze

semna (a ~) vb., ind. prez. 3 semnea

semna vb., ind. prez. 1 sg. semnez, 3 sg. și pl. semnea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMNAT adj. iscălit, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

SEMNAT adj. iscălit, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

SEMNA vb. v. arăta, bate, circumscrie, consemna, cresta, delimita, demarca, hotărnici, indica, înfiera, înregistra, înscrie, însemna, limita, marca, mărgini, nota, preciza, reprezenta, scrie, scrijeli, simboliza, spune, trece, zgâria.

SEMNA vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)

semna vb. v. ARĂTA. BATE. CIRCUMSCRIE. CONSEMNA. CRESTA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. INDICA. ÎNFIERA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE. ÎNSEMNA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. NOTA. PRECIZA. REPREZENTA. SCRIE. SCRIJELI. SIMBOLIZA. SPUNE. TRECE. ZGÎRIA.

SEMNA vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SEMNÁT, Dobre (Acte Bordeni 39), < vb. a însemna.

Intrare: Semnat
Semnat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Semnat
Intrare: semnat (adj.)
semnat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnat
  • semnatul
  • semnatu‑
  • semna
  • semnata
plural
  • semnați
  • semnații
  • semnate
  • semnatele
genitiv-dativ singular
  • semnat
  • semnatului
  • semnate
  • semnatei
plural
  • semnați
  • semnaților
  • semnate
  • semnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: semnat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnat
  • semnatul
  • semnatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • semnat
  • semnatului
plural
vocativ singular
plural
sămnat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: semna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semna
  • semnare
  • semnat
  • semnatu‑
  • semnând
  • semnându‑
singular plural
  • semnea
  • semnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semnez
(să)
  • semnez
  • semnam
  • semnai
  • semnasem
a II-a (tu)
  • semnezi
(să)
  • semnezi
  • semnai
  • semnași
  • semnaseși
a III-a (el, ea)
  • semnea
(să)
  • semneze
  • semna
  • semnă
  • semnase
plural I (noi)
  • semnăm
(să)
  • semnăm
  • semnam
  • semnarăm
  • semnaserăm
  • semnasem
a II-a (voi)
  • semnați
(să)
  • semnați
  • semnați
  • semnarăți
  • semnaserăți
  • semnaseți
a III-a (ei, ele)
  • semnea
(să)
  • semneze
  • semnau
  • semna
  • semnaseră
sămna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semnatsubstantiv neutru

  • 1. Semnare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: semnare
etimologie:
  • vezi semna DEX '09 DEX '98 DN

semna, semnezverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: iscăli
    • format_quote Sergentul Iftodiu Dumitru se veseli cumplit la ideea că Radu Comșa poate vrea să dreseze un proces-verbal cu rezultatul inspecției și să semneze în condică. C. PETRESCU, Î. II 173. DLRLC
    • format_quote Tăcu în fine Azo, dar fața contractată Și ochii coperindu-și cu mîna ce-a semnat Sentința ce pe fiu-i la moarte-a condamnat, Își năbuși în pieptu-i simțirile-i de tată! MACEDONSKI, O. I 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.