SEMNALIZATÓR, -OÁRE, semnalizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca direcția de orientare a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNALIZATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care semnalizează; care transmite semnale. /a semnaliza + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNALIZATÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv de semnalizare pentru reglementarea circulației pe calea ferată, pe străzi etc.; semafor; stop. 2) Indicator luminos la autovehicule, care arată schimbarea direcției de mers. /a semnaliza + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNALIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care transmite semnale, care semnalizează. // s.n. 1. Semafor. 2. Indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția în care se îndreaptă acesta. [< semnaliza + -tor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNALIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează. II. s. n. 1. semafor. 2. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția și sensul în care se îndreaptă acesta. (după fr. signalisateur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNALIZATÓR s. v. autostop, semafor, stop.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semnalizatór adj. m., (persoană) s. m., pl. semnalizatóri; f. sg. și pl. semnalizatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semnalizatór (obiect) s. n., pl. semnalizatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink