SEMNÁL, semnale, s. n. 1. Semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc. ◊ Semnal topografic = construcție de lemn, de metal sau de piatră, vizibilă la distanță, care fixează poziția unui punct pe teren. Semnal luminos (sau electric) = nume dat tuturor dispozitivelor folosite pentru a dirija circulația în orașe, pe căile ferate etc. Semnal de cale ferată = semnal acustic, optic etc. prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulația pe căile ferate. Semnal rutier = indicator de circulație. Semnal de alarmă = dispozitiv, montat în fiecare vagon la trenurile de călători care, în caz de primejdie, poate fi pus în funcție de orice călător. ♦ Sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio. ◊ Semnal orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune. ♦ Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare. 2. (Rar) Fluier mic de metal cu care se dau semnale (1); semnal dat cu acest fluier. 3. Fig. Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls. ◊ Expr. A da semnalul = a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul. 4. (Psih.) Indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel. [Var.: signál, țignal s. n.] – Din fr. signal (după semn).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
bogdang
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNÁL ~e n. 1) Semn convențional (acustic sau optic) prin care se transmite o informație la distanță. 2) Dispozitiv special pentru transmiterea unor astfel de semne convenționale. 3) Sunet convențional de recunoaștere a unui post de radio sau a unei emisiuni radiofonice. 4) Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor de comunicație la distanță. 5) Fapt ce anunță sau determină începerea unei acțiuni. 6) psih. Indiciu al unui obiect sau fenomen, care determină organismul să reacționeze într-un anumit fel. /<fr. signal, germ. Signal
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNÁL s.n. 1. Semn convențional folosit pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță. ♦ Semnal topografic = baliză; exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicație periodică, întocmit înainte de difuzare. ♦ Sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunță, determină sau servește ca impuls la încetarea unei acțiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indică un fenomen sau un obiect din lumea înconjurătoare și care, cu ajutorul scoarței cerebrale, face organismul să acționeze într-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, după semn].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNÁL s. n. 1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță. ◊ semnal topografic = baliză; exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulație. ◊ instalație prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da semnalul = a lua inițiativa, a începe o acțiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls. 3. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat. (după fr. signal)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNÁL s. 1. indicator. (~ de circulație.) 2. (astăzi rar) signal. (~ de alarmă.) 3. semn. (La ~ul convenit, a apărut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semnál s. n., pl. semnále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semnal 1. (în electroacustică) Termen ce desemnează un sunet util (vorbire sau muzică), opus zgomotului*. 2. Funcție străveche a muzicii, constând din elemente melodico-ritmice primitive, și alcătuind pre-sisteme (II) muzicale, cu rol de chemare, avertizare, de coordonare a acțiunilor colective ș.a. S-a păstrat, în formă pur instr. în s. militare, de vânătoare, de poștă. În folc. românesc se întâlnește sub forma s. păstoresc, cântat cu precădere din bucium* și se constituie, din punct de vedere melodic, pe sunetele armonice* naturale ale instr.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semnál vérde sint.s. ♦ 1. (circ.) Permisiune de trecere ◊ „50 de trenuri-navetă așteaptă remorcarea și semnalul verde pentru a porni spre cele aproape 30 importante termocentrale.” R.l. 1026/93 p. 1. ♦ 2. (fig.) Permisiune, aprobare ◊ „La semnalul verde al Fondului Monetar Internațional și-au deschis pungile Banca Mondială, programul Phare [...]” Libertatea 1331/94 p. 3 (din semnal + verde, după fr. feu vert; R. Zafiu în R.lit. 15/95 p. 9, de unde am preluat cele 2 exemple)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMNAL DE RECUNOAȘTERE mijloc prin care se identifică aeronavele în zbor spre a nu fi lovite de trupele antiaeriene proprii. Semnalele de recunoaștere pot fi: radiotehnice (impulsuri caracteristice) sau optice (clipiri cu luminile de bord, înclinarea planurilor etc.).
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink