7 definiții pentru «semna»   conjugări

SEMNÁ, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

A SEMNÁ ~éz 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli. 2. intranz. A-și scrie numele cu propria mână sub text; a-și pune iscălitura pe un act oficial; a iscăli. /Din semn
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNÁ vb. I. tr., intr., refl. A (se) iscăli. [Cf. fr. signer, după semn].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNÁ vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNÁ vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNÁ vb. v. arăta, bate, circumscrie, consemna, cresta, delimita, demarca, hotărnici, indica, înfiera, înregistra, înscrie, însemna, limita, marca, mărgini, nota, preciza, reprezenta, scrie, scrijeli, simboliza, spune, trece, zgâria.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semná vb., ind. prez. 1 sg. semnéz, 3 sg. și pl. semneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink