SEMNĂTÚRĂ, semnături, s. f. Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură. – Semna + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNĂTÚRĂ ~i f. Nume al unei persoane scris cu propria mână (sub textul unui act, al unei scrisori etc.) pentru a confirma exactitatea celor relatate sau pentru a-și asuma o anumită responsabilitate; iscălitură. /a semna + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNĂTÚRĂ s.f. Iscălitură. [Cf. fr. signature, după semna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNĂTÚRĂ s. f. iscălitură. (după fr. signature)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNĂTÚRĂ s. iscălitură, (livr.) apostilă, (înv. și reg.) subscriere, (înv.) subscripție, subsemnătură, (rusism înv.) podpiscă. (~ de pe un document.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semnătúră s. f., g.-d. art. semnătúrii; pl. semnătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink