căutare avansată
Din totalul de 29 sunt afișate 19 definiții pentru „semn”   declinări

SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ◊ Loc. adv. Pesemne = dupe cât se pare, dupe cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună s-au să se precizeze natura lui. ◊ Expr. (în superstiți) Semn bun (s-au rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (s-au o nenorocire). A avea semne s-au a i se face cuiva semn = a avea indici în legătură cu o întâmplare vitoare. A da semn (s-au semne) de viață = a se manifesta, ași vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine. ◊ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, find interpretat de superstițioși k o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece simboluri grafice ale zodiei; zodiac. ♦ Probă, dovadă. ◊ Loc. adv. În (s-au k) semn de (s-au k)... = dând dovadă de..., k probă că..., k argument pentru... 2. Gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească s-au sugerează cuiva o acțiune. ♦ (înv.) Semnal. Semnul de război. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă dupe care se recunoaște un lucru, o fință; semnalment; însemnare făcută, pe un lucru s-au pe un animal cu scopul de al deosebi de celelalte s-au de al recunoaște. ♦ Pată de altă culoare decât restul trupului care o au unele animale. 4. Obiect așezat întrun loc s-au întrun anumit fel pentru a marca s-au a despărți ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (s-au de moșie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar s-au linia de demarcație a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Însemnare făcută spre a nu uita ceva. Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc. (special lucrată) care se pune între paginile unei cărți pentru a indica pagina l-a care sa întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, țintă pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva s-au pe ceva dupe o atingere s-au apăsare; unnă, pată. ♦ Urmă, cicatrice rămasă pe piele dupe o boală, o lovire, o rană etc. 6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctoație folosite în scriere. Semne de punctoație = semne grafice (punct, virgulă, două puncte etc.) folosite pentru a despărți, în scris, părțile unei propoziți s-au ale unei fraze s-au propozițile și frazele între ele. Semnele citări = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc l-a indicarea operaților matematice. Semne convenționale = figuri simbolice folosite pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc. Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt s-au lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor. Semn moale = literă care indică, în scrierea limbi ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = literă care indică, în scrierea limbi ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă s-au se gravează pe o monedă; p. ext. monedă. 7. Simbol, emblemă. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva s-au a ceva) = sub egida, sub auspicile (cuiva s-au a ceva). 8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru s-au un fapt; amintire. – Lat. signum.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = dupe cât se pare, dupe cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună s-au să se precizeze natura lui. ◊ Expr. (În superstiți) Semn bun (s-au rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (s-au o nenorocire). A avea semne s-au a i se face cuiva semn = a avea indici în legătură cu o întâmplare vitoare. A da semn (s-au semne) de viață = a se manifesta, ași vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, find interpretat de superstitioși k o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece constelați ale zodiacului. ♦ Probă, dovadă. ◊ Loc. adv. În (s-au k) semn de (s-au că)... = dând dovadă de..., k probă că..., k argument pentru... 2. Gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească s-au sugerează cuiva o acțiune. ♦ (Înv.) Semnal. Semnul de război. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă dupe care se recunoaște un lucru, o fință; semnalment; însemnare făcută pe un lucru s-au pe un animal cu scopul de al deosebi de celelalte s-au de al recunoaște. ♦ Pată de altă culoare decât restul trupului care o au unele animale. 4. Obiect așezat întrun loc s-au întrun anumit fel pentru a marca s-au a despărți ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (s-au, în trecut, de moșie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar s-au linia de demarcație a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Însemnare făcută spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc. (special lucrată) care se pune între paginile unei cărți pentru a indica pagina l-a care sa întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, țintă pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva s-au pe ceva dupe o atingere s-au apăsare; urmă, pată. ♦ Urmă, cicatrice rămasă pe piele dupe o boală, o lovire, o rană etc. 6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctoație folosite în scriere. Semne de punctoație = semne grafice (punct, virgulă, două puncte etc.) întrebuințate pentru a despărți, în scris, părțile unei propoziți s-au ale unei fraze s-au propozițile și frazele între ele. Semnele citări = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc l-a indicarea operațiunilor matematice. Semne convenționale = figuri simbolice întrebuințate pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc. Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt s-au lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor. Semn moale = literă care indică, în scrierea limbi ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = literă care indică, în scrierea limbi ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă s-au se gravează pe o monedă; p. ext. monedă. 7. Simbol, emblemă. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva s-au a ceva) = sub egida, sub auspicile (cuiva s-au a ceva). 8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru s-au un fapt; amintire. – Lat. signum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

semn s. n., pl. sémne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un stâlp de piatră.) 2. (reg.) zăloagă. (~ de carte.) 3. marcă. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semn de punctoație = semn ortografic; semnele citări v. ghilimele; semn ortografic = semn de punctoație; semnul exclamației v. semnul exclamări; semnul exclamări = semnul exclamației, (rar) punct al mirări, punct de exclamație; semnul întrebări = (înv.) punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător. 6. semn zodiacal = zodiac, zodie. 7. constelație, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. țintă, (prin Transilv. și Ban.) șaibă, (înv.) țel. (Trage cu pușca l-a ~.) 9. (MED.) cicatrice, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. și reg.) beleaznă, (prin nordestul Olt.) pupăză. (Ia rămas un ~ de l-a plagă.) 10. urmă. (Na lăsat nici un ~ al treceri sale pe aici.) 11. însemn, simbol. (Sceptrul era ~ul puteri domnitorului.) 12. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, probă, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul ...) 13. amintire. (Îi cere un ~ spre a nul uita.) 14. semnal. (La ~ul convenit, a apărut.) 15. manifestare, simptom. (Are ~e de nebunie.) 16. piază, prevestire, (livr.) augur. (~ bun s-au rău.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, specific, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (Câteva ~ esențiale ale acestui fenomen.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMN s. v. consemnare, criteriu, icoană, inscripție, insignă, însemn, însemnare, mențiune, minune, miracol, normă, notație, notă, principiu, semnalment, știre, veste.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semn ~e n. 1) Ceea ce servește pentru a indica s-au exprima ceva; indicator. ~ de ploaie.~ de hotar obiect (piatră, stâlp, copac etc.) care indică o linie de demarcație. ~ de carte fâșie de carton s-au de alt material pusă întro carte pentru a indica pagina, unde a fost întreruptă lectura. A face ~ (s-au ~e) a face o mișcare care sugerează ceva. ~e grafice totalitate a semnelor folosite în scriere. ~e de punctoație semne grafice (virgulă, punct, punct și virgulă etc.), care indică în scris intonația și structura sintactică a vorbiri. ~ diacritic semn pus deasupra s-au dedesubtul unei litere pentru ai indica o valoare fonetică suplimentară. ~e matematice semne care indică anumite operați matematice. ~e convenționale figuri simbolice menite să reprezinte ceva în mod convențional. ~ monetar a) tot ceea ce este imprimat pe o monedă; b) însăși moneda. ~ verbal (s-au lingvistic) unitate semnificativă a limbi. 2) Marcă specială făcută pentru a recunoaște un lucru s-au o fință. 3) Pată naturală proprie unui obiect s-au unei fințe. 4) Urmă lăsată de un obiect în rezultatul acțiuni unui factor extern. 5) Particularitate dupe care poate fii recunoscut un lucru s-au un fenomen; indiciu. ~e de boală grea.~ bun (s-au rău) semn care ar prevesti ceva plăcut (s-au ceva neplăcut). A da ~ (s-au ~e) de viață a da de știre despre sine. În (s-au k) ~ k dovadă. Sub ~ul având k simbol. /<lat. signum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semn s. n., pl. sémne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semn (-ne), s. n.1. Tot ceea ce arată ceva. – 2. Semnal. – 3. Simptom, indiciu. – 4. Anunț, pronostic, prezicere. – 5. Minune, miracol. – 6. Simbol de zodiac. – 7. Marcă, simbol. – 8. Urmă, vestigiu, dîră. – 9. Cicatrice, escară, urmă de cusătură urîtă. – 10. Stea, țintă albă l-a animale. – 11. (Arg.) Gaj, zălog, cauțiune. – Mr. semnu, megl. semn. Lat. sĭgnum (Pușcariu 1577; REW 7908), cf. it. segno, prov. senh, v. fr. seing, cat. senya, sp. seña, port. senha.Der. semna, vb. (înv., a marca, a semnala, a înfiera); însemna, vb. (a marca, a înfiera, a nota, a cataloga, a semnala; a reprezenta, a semnifica, a simboliza; a avea înțelesul de; a reprezenta, a picta, a grava; înv., a consemna, a îndrepta; a nota, ași loa notițe, a înscrie; a arăta, a indica; înv., a fixa, a stabili; refl., înv., a revela, a face cunoscut), de l-a semn s-au de l-a lat. sĭgnāre (DAR; REW 7905; Rosetti, I, 173), cf. fr. enseigner, sp. enseñar, port. ensenhar; însemnat, adj. (marcat; figurat, reprezentat; semnalat, menționat, cotat; indicat, stabilit, fixat, care contează; important, notabil, de clasă); neînsemnat, adj. (insignifiant); însemnare, s. f. (semnificație; sens; rațiune de a fii; importanță, interes; notă, observație); însemnătură, s. f. (înv., semn, semnal, notă); însemnătate, s. f. (importanță); însemnător, adj. (care semnifică; înv., important, considerabil); neînsemnător, adj. (fără importanță). Der. neol. (din fr., cu reducția grupului ign l-a emn, prin analogie cu semn) semna, vb. (a iscăli); semnal, s. n. (semn convențional); semnătură, s. f. (iscălitură); semnifica, vb.; semnificativ, adj. (important); semnificați(un)e, s. f. (înțeles); consemna, vb.; desemna, vb.; resemna, vb.; insemn, s. n.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

semn n. 1. ceeace servă a face cunoscut, ce dă să înțeleagă ceva: semn din cap, ași face semne, semn de ploaie; 2. ceeace servă a reprezenta ceva: semne algebrice; fig. vorbele sânt semnele cugetări: semn onorific (de serviciu), medalie creiată în 1872 și dată ofițerilor dupe 18 s-au 25 ani de serviciu fără pată; 3. urmă, pată: semne de vărsat; 4. țintă de dat cu pușca: a trage l-a semn; 5. fiecare din cele douăsprezece figuri ale zodiacului; 6. fig. indiciu, prezaj: semn rău; pe semne, probabil. [Lat. SIGNUM].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

semn n.,pl. e (lat sĭgnum, semn; it. segno, sard. sinnu, pv. sen, vfr. segn, nfr. seing, sp. senõ, pg. senho. V. con- și desemn, însemn). Lucru, figură, indiciŭ, gest, mișcare saŭ întîmplare din care poțĭ înțelege ceva (cea fost, ce e s-au ce va fii): literiles niște semne cu care reprezentăm sunetele din care se compun vorbele, vorbeles semnele cugetăriĭ, numereles semnele cu care socotim, zodiacu are 12 semne, nouriĭ negrĭ îs semne de ploaĭe, lucrurile deranjate eraŭ un semn că umblase cineva pin casă, cînele s’a apropiat l-a un semn al stăpînuluĭ. Semnalment, particularitate fizică congenitală saŭ accidentală (alunică, neg, cicatrice, ciupiturĭ de vărsat): semnele hoțuluĭ eraŭ: urechile blegĭ, păru roș, ciupit de vărsat, degetu arătător lipsă l-a mîna stingă. Semnal, gest: ĭa făcut semn că se apropie dușmanu. Țintă, punct de ochit (cu pușca). Țanc, punct de lovit cu peatra saŭ de ajuns în fugă: s’a oprit l-a semn. Vechĭ. Blazon. Semn răŭ (saŭ bun), indiciŭ defavorabil (saŭ favorabil). Ațĭ face semnu cruciĭ (ob. ațĭ face cruce), ațĭ face cu mîna semnu (gestu) creștinesc dc rugăcĭune. Pe semne, se vede, probabil: pe semne că e bolnav dacă n’a venit. În (saŭ k) semn de, k: în semn de prietenie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMN ÎNTREBĂTÓR s. v. semnul întrebări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMN RĂSPUNZĂTÓR s. v. semnul întrebări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNUL ADÚCERII s. v. ghilimele, semnele citări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sémn s.n. vezi semn lingvistic
Sursa: DSL (1997) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

semn, reprezentare (grafică, s-au nu) a conținutului muzical emoțional (semantic) adresat receptorului. Definiția reprezintă decât o încercare, poate hazardată și, cu siguranță, departe de sensul adevărat deoarece nici până astăzi nu sa demonstrat în mod precis dacă muzica poate constitui un limbaj. Deși sau efectoat multe cercetări în această direcție nu sau putut stabili granițele semnificației în arta sonoră, ea rămânând întro sferă extrem de laxă în ceea ce privește noțiunea exactă de sens. Deși semiotica generală (de l-a Ferdinand de Saussure încoace) studiază toate genurile de semne: în literatură, în folclor*, în muzică, în ritoalurile simbolice, încă nu sa stabilit dacă sistemul de s. al muzici formează o limbă prin care se pot exprima idei, sentimente precise așa cum se întâmplă în literatură. (La această nebuloasă concură mai ales în zilele noastre și multitudinea de notați care ies din sfera notației (1) tradiționale). Totodată, încă nu sa stabilit precis care este nivelul minim de l-a care începe semnificația în muzică (sunetul*, intervalul*, celula melodică, motivul*, fraza* etc.), deci care este unitatea minimă ce poate semnifica. Există importante cercetări, dar care lasă loc discuților în vitor (Ruwet, Boulez, Xenakis, Daniélou, Nattiez ș.a.). Definiția noastră are l-a bază o definiție abstractă (deci teoretic aplicabilă și muzici) a lui Ch. Peirce: semnul „este ceva care ține loc de ceva pentru cineva”. Atât definiția cât și clasificarea care le face Peirce sânt cât de cât valabile pentru a ne oferi o imagine sumară (realizată de noi prin paralelism) a ceea ce înseamnă s. în muzică. S. iconice (de ex.: desenul unui cal) se bazează pe raporturi proporți geometrice, find în muzică legate de ideea de grafism (în special în scriturile contemporane). Indexul desemnează s. nedecompozabile cum ar fii în muzică indicațile dinamici* s-au semnele (v. tactare) dirijorale (care sânt de fapt semnale; ele nu formează o structură având decât valoare indicativă, find totodată legate de timpul de producere). S. propriuzis ține de ideea articulări. Intervine aici un raport arbitrar între semnificant și semnificat (aceeași idee este exprimată în mai multe limbi – rezultă deci ideea arbitrariului legată de notație). În muzică există un flux sonor care se notează folosind arbitrarul. Atât semnificantul cât și semnificatul sânt compozabile s-au decompozabile. Astfel nu există o dublă articulare k în limbaj (nu seamănă cu limba convențională). Incertitudinea s. în muzică nu se află l-a nivelul semnificantului care se traduce prin imagini acustice, valori fonice etc. ci l-a cel al semnificatului unde conținutul noțional propriu cuvintelor se află aici întro sferă destul de largă, cu frontiere labile. În concluzie, nu putem defini în mod precis s. în muzică deoarece dincolo de exprimarea lui scrisă s-au nescrisă (dirijat*, muzici improvizatorice* etc.) există o încărcătură semantică, până în zioa de azi, relativ cunoscută, mai precis decât intuită și foarte subiectivă. Datorită aspectului polisemic sub care se prezintă muzica, dificultățile întâmpinate de semiologia muzicală sânt mari. Și chiar gândind l-a modul ideal, dacă ele ar fii pe deplin rezolvate, ce sens ar mai avea muzica dacă am puteao reproduce exact și integral în cuvinte? Transcrierea muzici prin alt sistem semiologic este imposibilă. Fiecare artă, prin specificul ei, are ceva intraductibil, ceea ce nu înseamnă că nu comunică. Intraductibilul reprezintă tocmai specificul fără de care artele sar putea reduce l-a una singură: arta cuvântului. V. analiză; estetică muzicală; fenomenologie; structură.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

semn lingvistic Termen fundamental în orice ștință a limbajului, utilizat cu accepți mai mult s-au mai puțin diferite: ♦ reuniunea celor două laturi, semnificant și semnificat; ♦ relația dintre semnificant și semnificat; ♦ în interpretări mai izolate, semnul se reduce l-a semnificant;
Sursa: DSL (1997) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

afone, semne ~ (gr. ἄφωνα σημάδια afona simadia) (Biz.) v. notație (IV).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

agogice, indicați și semne ~. Ad libitum*, senza misura, a suo arbitrio, a piacere*, a capricio* etc. indică o interpretare liberă, bogată în efecte agogice. Accelerando*, stringendo*, indică grăbirea iar rallentando*, ritardando*, ritenuto*, încetinirea treptată a mișcări până l-a proxima indicație de tempo (2). Semnele de cezură* (’; /; //) scrise dupe o notă (1) s-au pe o bară (II, 3) de măsură indică o scurtă suspendare prin pauză*, a pulsației metrice, iar coroana* aplicată pe o notă, pe o pauză s-au pe o bară de măsură – oprirea pulsației s-au prin lungirea notei s-au a pauzei; aceste semne apar și combinate, respectiv peste semnele de cezură /, //, ///, se aplică câte o coroană* ( ̯ ). Etnomuzicologia* folosește semnele ∪ ∩ prin care se indică câte o minimă lungire respectiv scurtare a notei corespunzătoare, acestea însă sânt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubato-ului. A. și, în același timp, dinamice*: calando*, smorzando*, morendo*, deficiendo.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cheironomice, semne ~ (Biz.) V. notație (IV).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink