SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIVOCÁLĂ ~e f. Sunet intermediar între vocală și consoană; semiconsoană. /semi- + vocală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIVOCÁLĂ s. f. sunet între vocală și consoană; semiconsoană. (după fr. semi-voyelle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIVOCÁLĂ s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonantă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semivocálă s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink