SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). – Din fr. sémitique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține semiților. ◊ Limbi ~ce ramură a limbilor afro-asiatice. /<fr. sémitique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMÍTIC, -Ă adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. [< fr. sémitique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMÍTIC adj. semit. (Populație ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semític adj. m., pl. semítici; f. șg. semítică, pl. semítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink