semiotic, ~ă [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 99/6 / P: ~mi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sémiotique] 1 sf Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor și semnelor diferitelor boli, precum și cu recomandarea metodelor corecte ale căutării și constatării lor în vederea percizării diagnosticului Si: semiologie (1), simptomatologie. 2 a Care se referă la semiotică (1) Si: semiologic (1). 3 a Care aparține semioticii (1) Si: semiologic (2). 4 sf Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora Si: (rar) semiologie (2). 5 a Care se referă la semiotică (4) Si: (rar) semiologic (3). 6 a Care aparține semioticii (4) Si: (rar) semiologic (4).

SEMIOTIC, -Ă adj. Referitor la semiotică. [< fr. sémiotique, germ. semiotisch].

SEMIOTIC, -Ă I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique)

SEMIOTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de semiotică; propriu semioticii. /<fr. sémiotique

semiotic (desp. -mi-o-) adj. m., pl. semiotici; f. semiotică, pl. semiotice

*semiotic adj. m., pl. semiotici; f. semiotică, pl. semiotice