19 definiții pentru semiologie
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMIOLOGIE s. f. 1. Parte a medicinei care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele folosite în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie.
semiologie sfs [At: CADE / P: ~mi-o~ / V: (rar) ~mei~ / E: fr sémiologie] 1-2 Semiotică (1, 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMIOLOGIE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMIOLOGIE s. f. Parte a medicinii care se ocupă cu diagnosticarea bolilor după simptomele lor. – Pronunțat: -mi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMIOLOGIE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMIOLOGIE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEMIOLOGIE s.f. 1. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor și semnelor diferitelor boli, precum și al metodelor de a le pune în evidență. 2. Semiotică.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de 7anca_c
- acțiuni
SEMIOLOGIE f. 1) Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor diferitelor boli, precum și cu metodele de diagnosticare a lor. 2) Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor si al sistemelor de semne; semiotică. [G.-D. semiologiei; Sil. -mi-o-] /<fr. sémologie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semeiologie sf vz semiologie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEIOLOGIE s.f. v. semiologie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
semiologie (desp. -mi-o-) s. f., art. semiologia, g.-d. semiologii, art. semiologiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
semiologie (-mi-o-) s. f., art. semiologia, g.-d. semiologii, art. semiologiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semiologie s. f. (sil. -mi-o-), art. semiologia, g.-d. semiologii, art. semiologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEMIOLOGIE s. 1. (MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomonică, patognomonie. 2. v. semiotică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMIOLOGIE s. 1. (MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomonică, patagnomonie. 2. semiotică. (~ este știința semnelor în societate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SEMIOLOGIE (SEMIOTICĂ): s. f. (< fr. sémiologie, cf. gr. semeion „semn” + logos „știință”): știință care studiază funcțiile semnelor întrebuințate în cadrul vieții sociale. Termenul a fost creat de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure în 1916: acesta includea lingvistica („știința semnelor constitutive ale limbajului”) în s. și considera ramură a s. orice domeniu cercetat ca un sistem de semne care exprimă idei. 2. știință care se ocupă cu studiul general al semnelor, indiferent de natura acestora; știință care studiază geneza și funcționarea sistemelor de semne în natură și în societate (sub numele de semiotică), impusă prin lucrările filozofilor americani Ch. Peirce (1839-1914) și Ch. W. Morris (n. 1901).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
SEMIOLOGIE (SEMIOTICĂ) (< fr. sémiologie ; cf. gr. semeion, semn) Termen folosit de Ferdinand de Saussure pentru știința studierii funcției semnelor în viața socială. Semiotica generală studiază toate genurile de semne: literatura, folclorul, muzica, alfabetul surdo-muților, riturile simbolice, formulele de politețe, semnalele militare etc. Limba, fiind un sistem de semne care exprimă idei, sentimente, a devenit domeniul semioticii literare, o parte a semioticii generale.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
SEMIO- (SEMEIO-) „semn, simptom”. ◊ gr. semeion „semn, amprentă” > fr. séméio- și sémio-, germ. semeio- și semio-, engl. semeio- și semio- > rom. semio- și semeio-. □ ~logie (semeiologie) (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; sin. semiotică.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SEMIOLOGÍE (< fr. s; gr. semion „semn” + logos „studiu”) s. f. 1. Parte a medicinei care se ocupă cu studierea și descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de la le pune în evidență. S. utilizează metode de investigație clinică (palpare, percuție, auscultație etc.) și de laborator. Sin. simptomatologie. 2. Denumire propusă de F. de Saussure pentru disciplina care să studieze „viața semnelor în sânul vieții sociale”, disciplină din care ar face parte și lingvistica, ca știință a semnelor constitutive ale limbajului. Ulterior s-a impus denumirea de semiotică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: se-mi-o-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
semiologiesubstantiv feminin
- 1. Parte a medicinei care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica. DEX '09 DLRLC DNsinonime: simptomatologie
- 2. Știință care studiază semnele folosite în cadrul vieții sociale. semiotică DEX '09 DNsinonime: semiotică
etimologie:
- sémiologie DEX '09 DEX '98 DN