13 definiții pentru seminarist
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMINARIST, seminariști, s. m. Elev al unui seminar (2). – Din fr. séminariste.
seminarist sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) sim~ / Pl: ~iști / E: fr séminariste] Elev al unui seminar (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMINARIST, seminariști, s. m. Elev al unui seminar (2). – Din fr. séminariste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMINARIST, seminariști, s. m. Elev al unui seminar (2). Cu noi, cu băieții, a mers și Milică, feciorul cel mic al popii, seminaristul. STANCU, D. 36. Învățător ne-a sosit un fost seminarist de la Curtea de Argeș, candidat de preoție. GALACTION, O. I 10. El crede că peste un an fata se va mărita cu tînărul seminarist Lazăr. CAMIL PETRESCU, O. II 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMINARIST s.m. Elev al unui seminar (1). [Cf. fr. séminariste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMINARIST s. m. elev al unui seminar (1). (< fr. séminariste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEMINARIST ~ști m. Elev al unui seminar teologic. /<fr. séminariste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seminarist m. elevul unui seminar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*seminaríst m. (d. seminar). Elev de seminar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
siminarist sm vz seminarist
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
seminarist s. m., pl. seminariști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
seminarist s. m., pl. seminariști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seminarist s. m., pl. seminariști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
seminarist, seminariștisubstantiv masculin
-
- Cu noi, cu băieții, a mers și Milică, feciorul cel mic al popii, seminaristul. STANCU, D. 36. DLRLC
- Învățător ne-a sosit un fost seminarist de la Curtea de Argeș, candidat de preoție. GALACTION, O. I 10. DLRLC
- El crede că peste un an fata se va mărita cu tînărul seminarist Lazăr. CAMIL PETRESCU, O. II 73. DLRLC
-
etimologie:
- séminariste DEX '09 DEX '98 DN