SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct; p. ext. cultură superficială. – Semidoct + suf. -ism.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMIDOCTÍSM s.n. Cultură superficială; stare de semidoct; semidocție; semicultism. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMIDOCTÍSM s. n. cultură superficială; semidocție. (< semidoct + -ism)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMIDOCTÍSM s. v. incultură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semidoctísm s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semidoctísm s.n. 1969 Cultură superficială, stare de semidoct v. sfertodoctism (din semidoct + -ism; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink