SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMICONSOÁNĂ ~e f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMICONSOÁNĂ s. v. semivocală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semiconsoánă s. f. , pl. semiconsoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink