semiconservă sf [At: SCÂNTEIA, 1969, nr. 8136 / Pl: ~ve / E: fr semi-conserve] Produs alimentar preparat prin procedee obișnuite de conservare (fierbere, sărare, afumare etc.), dar cu o durată de păstrare mai mică decât cea a conservelor.

SEMICONSERVĂ s.f. Aliment conservat pentru un timp limitat. [< semi- + conservă].

SEMICONSERVĂ s. f. conservă sterilizată parțial, pentru un timp limitat. (< fr. semiconserve)

semiconservă s. f. Conservă sterilizată parțial, cu o durată de păstrare în general scurtă ◊ „Am mutat centrul investigațiilor pe șantierul Fabricii de semiconserve de șuncă.” Sc. 25 VII 69 p. 3. ◊ „«Neptun», socotit ca o pescărie-model, va oferi cumpărătorilor diverse sortimente de pește conservat prin frig, semiconserve pregătite în secția de semiindustrializare a întreprinderii ș.a.” I.B. 5 VI 72 p. 1. ◊ „Magazinul stație-pilot de testare a preferințelor, îndeosebi față de semiconservele și conservele de pește care au o însemnată pondere în activitatea întreprinderii.” I.B. 8 III 75 p. 6 (din semi- + conservă, după fr. sémiconserve; PR 1950; LTR; DEX, DN3)

semiconservă s. f., g.-d. art. semiconservei; pl. semiconserve

semiconservă s. f., g.-d. art. semiconservei; pl. semiconserve

semiconservă s. f., pl. semiconserve