SEMIARTICULAȚIE, semiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație.

semiarticulație sf [At: DN² / P: ~mi-ar~ / Pl: ~ii / E: semi- + articulație] Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe.

SEMIARTICULAȚIE, scmiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație.

SEMIARTICULAȚIE s.f. Articulație între două corpuri care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulație].

SEMIARTICULAȚIE s. f. articulație între două corpuri, care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. (< fr. semi-articulation)

SEMIARTICULAȚIE ~i f. tehn. Articulație între două piese, care permite deplasarea lor relativă în lungul unei axe. /semi- + articulație

semiarticulație (desp. -mi-ar-, -ți-e) s. f., art. semiarticulația (desp. -ți-a), g.-d. art. semiarticulației; pl. semiarticulații, art. semiarticulațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

semiarticulație (-mi-ar-, -ți-e) s. f., art. semiarticulația (-ți-a), g.-d. art. semiarticulației; pl. semiarticulații, art. semiarticulațiile (-ti-i-)

semiarticulație s. f. (sil. -mi-ar-) articulație