7 definiții pentru semem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMEM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai mult seme. – Din fr. sémème.
semem sn [At: SCL 1974, 190 / Pl: ~e / E: fr sémème] (Liv) Unitate de semnificație alcătuită din mai multe ansambluri de seme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai multe seme. – Din fr. sémème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SEMEM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sémème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEMEM ~e n. lingv. Unitate de semnificație a unui cuvânt, alcătuită din mai multe seme. /<fr. sémeme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
semem s. n., pl. sememe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SEMEM s. n. (cf. fr. sémème): (în terminologia analizei semice) unitate de sens care are drept corespondent formal lexemul (v.) și care este alcătuită dintr-un fascicul de trăsături semantice denumite seme (v.); ansamblu de seme.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
semem, sememesubstantiv neutru
- 1. Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai mult seme. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- sémème DEX '09 DEX '98 MDN '00