SEMEȚÍRE s. v. aroganță, bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, fală, fudulie, infatuare, încumetare, îndrăzneală, înfumurare, îngâmfare, mândrie, neînfricare, orgoliu, semeție, temeritate, trufie, vanitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMEȚÍ, semețésc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumețí vb. IV] – Din semeț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SEMEȚÍ mă ~ésc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMEȚÍ vb. v. îngâmfa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMEȚÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semețí (-țésc, -ít), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

semețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețésc, imperf. 3 sg. semețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. semețeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink