11 definiții pentru semanticism
din care- explicative (7)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMANTICISM s. n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filosofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale. – Din rus. semantițism.
semanticism sn [At: MACREA, F. 12 / Pl: ? / E: rs семантицизм] (Asr) Nominalism semantic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMANTICISM s. n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale. – Din rus. semantițizm.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMANTICISM s. n. Curent idealist răspîndit în unele țări din Apus care susține că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, înlocuind cercetarea științifică a realității prin analiza scolastică a sensului cuvintelor. Semanticismul rupe limba nu numai de istorie, ci și de gîndire, reducînd-o la un sistem de semne arbitrare. GRAM. ROM. I 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMANTICISM s.n. Filozofie semantică. [Var. semantism s.n. / < rus. semantițism, cf. fr. sémantisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMANTICISM s. n. curent în lingvistica contemporană care susține că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, încercând să înlocuiască cercetarea științifică a realității cu analiza formală a sensului cuvintelor. (< rus. semantițism)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEMANTICISM n. Curent în filozofia contemporană, care susține că problema principală a filozofiei este interpretarea sensului cuvintelor; filozofie semantică. /semantică + suf. ~ism
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
semanticism s. n., pl. semanticisme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEMANTICISM s. v. semantică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMANTICISM s. (FILOZ.) semantică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SEMANTICISM s. n. (< rus. semantițism): curent lingvistic idealist, apărut la începutul secolului al XX-lea, care susține că principala problemă a filozofiei este limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, înlocuind cercetarea științifică a realității prin analiza formală a sensului cuvintelor.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
semanticismsubstantiv neutru
- 1. Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale. DEX '09 DLRLC DNsinonime: semantică
- Semanticismul rupe limba nu numai de istorie, ci și de gîndire, reducînd-o la un sistem de semne arbitrare. GRAM. ROM. I 9. DLRLC
-
etimologie:
- semantițism DEX '09 DN