12 definiții pentru selfinducție
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SELFINDUCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.
selfinducție sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / S și: self-inducție / Pl: ~ii / E: eg, fr self-induction] (Fiz) Fenomen de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit, datorită câmpului magnetic și variației intensității curentului care străbate acel circuit Si: inducție proprie, autoinducție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELFINDUCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELFINDUCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită cîmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELFINDUCȚIE s. f. autoinducție. (< engl., fr. self-induction)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
selfinducțiune sf vz selfinducție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
selfinducție (desp. sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfinducția (desp. -ți-a), g.-d. art. selfinducției; pl. selfinducții, art. selfinducțiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!selfinducție (sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfinducția, g.-d. art. selfinducției; pl. selfinducții, art. selfinducțiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
selfinducție s. f. (sil. mf. self-) inducție
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
selfinducție
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SELFINDUCȚIE s. v. autoinducție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SELFINDUCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, autoinducție, (rar) selfinductanță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sel-fin-duc-ți-e, self-in-duc-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
selfinducție, selfinducțiisubstantiv feminin
- 1. Inducție electromagnetică proprie. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: autoinducție
etimologie:
- self-induction DEX '09 DEX '98 DN