self sn [At: ENC. TEHN. I, 133 / Pl: ~uri / E: eg self] (Fiz; iuz; șîs bobină de ~) 1-2 Bobină (1-2).

SELF s.n. (Anglicism) De unul singur, singur, propriu, însuși. ◊ Bobină de self (și s.n.) = bobină folosită în telegrafia fără fir, constituind rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. // Element prim de compunere savantă, echivalent cu auto-. [ Pl. -furi. / < engl. self].

SELF¹- elem. „el însuși”, „auto”. (< fr. self-, engl. self)

SELF² s. n. 1. singur, propriu, însuși. ♦ bobină de ~ (și s. n.) = bobină în telegrafia fără fir, rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. 2. (biol.) individualitatea unui organism în raport cu tot ce îl înconjură. (< engl. self)

șelf sn [At: LTR² / Pl: ~uri / E: ger Schelf] (Ggf) 1 Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. 2 Platformă continentală.

SCHELF s.n. v. șelf.

ȘELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de țărm și povîrnișul continental; platformă continentală. [Scris și schelf. / < germ. Schelf].

ȘELF s. n. regiune a fundului bazinelor oceanice între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. (< germ. Schelf)

ȘELF ~uri n. Continuare a uscatului în apele mării sau ale oceanului; platformă continentală; platou continental. /<germ. Schelf

șelf s. n., pl. șelfuri

șelf s. n., pl. șelfuri

șelf s. n., pl. șelfuri

SELF s. v. bobină.

self s. v. BOBINĂ.

ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.

ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.

șelf, (engl.= offshore, shelf) → platformă continentală.