SELENIT¹, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.

selenit², ~ă [At: BARASCH, M. III, 188/27 / Pl: ~iți, ~e / E: fr sélénite] 1 sm (Liv) Locuitor imaginar al lunii. 2 sm (Rar) Selenaut. 3-7 a (Rar) Selenar (1-5).

selenit¹ sm [At: PONTBRIANT, D. / V: ~ă sf / Pl: ~iți sm, (îvr) ~uri sn / E: fr sélénite] 1 Varietate fibroasă de ghips de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos, sidefat, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. 2 Sare incoloră a acidului selenios, cu proprietăți asemămătoare sulfaților corespunzători.

SELENIT¹, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.

SELENIT¹, seleniți, s. m. Varietate de ghips semi-transparent, de culoare galbenă-aurie.

SELENIT², seleniți, s. m. (În literatura fantastică) Locuitor imaginar din lună.

SELENIT¹ s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. [< fr. sélénite].

SELENIT² s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună].

SELENIT¹ s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite)

SELENIT², -Ă I. adj. selenar. II. s. m. presupus locuitor al Lunii; selenaut. (< fr. sélénite)

SELENIT n. Varietate de ghips de culoare galbenă-aurie sau albă, din care sunt confecționate obiecte decorative. /<fr. sélénite

selenită sf vz selenit¹

*selenítă f., pl. e (vgr. selenites, d. seléne, lună). Chim. Gips.

selenit s. m., pl. seleniți

selenit s. m., pl. seleniți

selenit (substanță, persoană) s. m., pl. seleniți

SELENIT adj. v. lunar.

selenit adj. v. LUNAR.