SELECȚIE, selecții, s. f. 1. Alegere efectuată după un anumit criteriu și cu un anumit scop; selecționare. ♦ Spec. (La pl.; în forma selecțiuni) Fragmente de mare popularitate sau valoare alese dintr-o operă muzicală. 2. Proces de supraviețuire a indivizilor dotați cu cele mai apte însușiri în lupta pentru existență. ◊ Selecție naturală = mecanism fundamental al evoluției în urma căruia în cadrul unei populații supraviețuiesc în lupta pentru existență indivizii cei mai bine adaptați la mediu. Selecție sexuală = alegere naturală și artificială care se face în urma eliminării de la actul reproducător a indivizilor slabi și rău înzestrați. Selecție artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale, constând în selecționarea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice. 3. Operație de extragere a unităților dintr-o colectivitate generală, după anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivități. [Var.: selecțiune s. f.] – Din fr. sélection, lat. selectio, -onis.

selecție sf [At: GHICA, S. 552 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr sélection, lat selectio, -onis] 1 Alegere și reținere, după anumite criterii, în special după acela al însușirilor utile pentru un anumit scop, a unor obiecte, a unor ființe, mai ales persoane, a unor elemente etc. care formează un grup, o mulțime, un ansamblu etc. Si: selectare (1), selecționare (1), (nob) selectivitate (3). 2 (Ccr) Rezultat al selecției (1). Si: selectare (2), selecționare (2). 3 (Spc; lin) Operație prin care sunt alese unități din axa paradigmatică. Si: (rar) selectare (3), selecționare (3). 4 (Spc; ccr; lpl; îf selecțiuni) Fragmente de mare popularitate sau valoare alese dintr-o operă muzicală. 5 (Șîs ~ artificială) Metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale, constând în alegerea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice cu efect economic sau estetic. Si: selecționare (5). 6 Proces de supraviețuire a indivizilor dotați cu cele mai adecvate însușiri în lupta pentru existență. 7 (Îs) ~ naturală Mecanism fundamental al evoluției speciilor animale și vegetale în urma căruia, în lupta pentru existență, dispar indivizii care prezintă variații dăunătoare și supraviețuiesc cei cu variații favorabile din punct de vedere biologic. 8 (Îs) ~ sexuală Modalitate de evoluție la animale cu sexe diferite, constând în alegerea preferențială a partenerului sexual mascul după însușiri atrăgătoare. 9 (Teh) Operație de alegere realizată de un selector telefonic în vederea asigurării legăturii între doi abonați ai unei centrale telefonice automate. 10 Operație de extragere a unităților dintr-o colectivitate generală, după anumite principii. 11 Parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivități.

SELECȚIE, selecții, s. f. 1. Alegere efectuată după un anumit criteriu și cu un scop; selecționare. 2. Proces de supraviețuire a indivizilor dotați cu cele mai apte însușiri în lupta pentru existență. ◊ Selecție naturală = fenomen natural constând în persistența și continua evoluție a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, în detrimentul celor mai puțin dotate. Selecție sexuală = alegere naturală și artificială care se face în urma eliminării de la actul reproducător a indivizilor slabi și rău înzestrați. Selecție artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale, constând în selecționarea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice. 3. Operație de extragere a unităților dintr-o colectivitate generală, după anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivități. [Var.: (înv.) selecțiune s. f.] – Din fr. sélection, lat. selectio, -onis.

SELECȚIE, selecții, s. f. Alegere, triere efectuată după un anumit criteriu (în special după cel calitativ); selecționare. Ți-ar veni greu să faci repede o bună selecție din atîtea pachete. CARAGIALE, S. N. 144. ◊ (Biol.) Selecție naturală = fenomen natural constînd în persistența și continua evoluție a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, în detrimentul celor mai puțin dotate. În procesul de adaptare continuă a organismelor la condițiile schimbate de mediu, selecția naturală are un rol principal. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 485, 4/5. Selecție sexuală = selecție naturală și artificială care se face prin eliminarea de la actul reproducător a indivizilor slabi și rău înzestrați. Selecție artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale constînd în selecționarea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități. – Variantă: (învechit) selecțiune s. f.

SELECȚIE s.f. 1. Alegere gîndită, chibzuită, făcută după un anumit criteriu și cu un anumit scop; selecționare. ♦ (Biol.) Selecție naturală = fenomen natural constînd în persistența și continua evoluție a speciilor cu o mai mare putere de adaptare la mediu și dispariția celor mai puțin dotate; selecție artificială = sistem de măsuri luate pentru îmbunătățirea speciilor animale și vegetale, constînd în selecționarea în vederea reproducției a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități. 2. (Mat.) Orice mulțime finită de elemente observate. ♦ (Statist.) Parte selectată dintr-o colectivitate statistică spre a servi la o cercetare selectivă; eșantion. [Gen. -iei, var. selecțiune s.f. / cf. fr. sélection, lat. selectio].

SELECȚIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri după un anumit criteriu și cu un anumit scop; selecționare. ◊ (lingv.) operație prin care sunt alese unități din axa paradigmatică. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizează supraviețuirea sau înmulțirea preferențială a anumitor indivizi. ♦ ~ naturală = supraviețuirea și continua evoluție a speciilor animale și vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu și dispariția celor mai puțin dotate; ~ artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale în selecționarea în vederea reproducției a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice. 3. (mat.) orice mulțime finită de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectată dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectivă. 4. operație de alegere efectuată de un selector telefonic pentru a asigura legătura între doi abonați ai unei centrale automate. (< fr. sélection, lat. selectio)

SELECȚIE ~i f. 1) Alegere făcută cu un anumit scop, după anumite criterii. 2) Proces prin care se selectează animalele cu anumite caractere și aptitudini în vederea perpetuării speciei. 3) Știință care se ocupă cu studiul metodelor de ameliorare și obținere a unor rase și specii superioare de animale și plante. [G.-D. selecției; Sil. -ți-e] /<fr. sélection, lat. selectio, ~onis

selecțiune sf vz selecție

SELECȚIUNE s.f. (La pl.) Bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. V. selecție. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sélection, germ. Selektion].

SELECȚIUNE s. f. (pl.) bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. (< fr. sélection, germ. Selektion)

selecți(un)e f. alegere raționată de animale de prăsilă având de scop ameliorarea speciilor; selecțiune naturală, predomnirea unei specii în raport complet cu mediul ei în paguba altor specii mai puțin bine adaptate cu acest mediu: teoria selecțiunii naturale a fost formulată de Darwin.

*selecțiúne f. (lat. se-léctio, -ónis, d. se-ligere, lectum, a alege. V. lecțiune, aleg). Alegerea celor maĭ bune exemplare (de plante, animale, elevĭ). Selecțiune naturală, alegerea pe care șĭ-o face natura păstrîndu-șĭ animalele și plantele cele maĭ robuste și dîndu-le morțiĭ pe cele slabe (teorie datorită luĭ Malthus și Darwin).

selecție (alegere) (desp. -ți-e) s. f., art. selecția (desp. -ți-a), g.-d. art. selecției; pl. selecții, art. selecțiile (desp. -ți-i-)

selecție (alegere) (-ți-e) s. f., art. selecția (-ți-a), g.-d. art. selecției; pl. selecții, art. selecțiile (-ți-i-)

selecție (alegere) s. f. (sil. -ți-e), art. selecția (sil. -ți-a), g.-d. art. selecției; pl. selecții, art. selecțiile (sil. -ți-i-)

selecție

selecțiuni (fragmente) (desp. -ți-uni) s. f. pl.

selecțiuni (fragmente) (-ți-uni) s. f. pl.

selecțiuni (muz.) s. f. pl. (sil. -ți-uni)

SELECȚIE s. 1. v. selecționare. 2. selectare, selecționare, triaj, triere. (Un meci de ~ pentru echipa națională.)

SELECȚIE s. alegere, ales, selectare, selectat, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat, triere. (~ semințelor.)

SELECȚIE proces continuu de triere a piloților și a parașutiștilor făcută după criterii riguroase. Prima etapă a selecției o constituie examinarea candidatului de către o comisie specială de instructori de zbor și parașutiști și medici de aviație în vederea verificării stării de sănătate, a calităților psihice și morale, a nivelului de cunoștințe generale și a coeficientului de inteligență. A doua etapă o constituie un program de pregătire teoretică și practică la sol, finalizată cu examenul de licență. Cea de-a treia etapă a selecției o constituie efectuarea primelor zboruri sau lansări, de aici încolo procesul de autoselecție având un rol decisiv.