seleac, -ă, (săleac), adj. – 1. Sărac. 2. Sărman, supărat (Bârlea, 1924). Necăjit, bătut de doruri: „Și să am un glas să trag / La omuțu cel seleac” (Papahagi, 1925: 205). – Cf. sărac.

seleac, -ă, adj. – 1. Sărac. 2. Necăjit, supărat, bătut de doruri: „Și să am un glas să trag / La omuțu cel seleac” (Papahagi 1925: 205). – Cf. sărac.