2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

selamet s [At: BELDIMAN, E. 90/30 / V: ~lemet, ~liment, ~limet, salament, sal~, silim~[1], zelem~ / Pl: ? / E: tc selamet] 1 (Înv) Salvare (1). 2 (Înv) Noroc (1). 3 (Înv; îe) A ieși (sau a o scoate) la ~ A (se) rezolva în mod favorabil o problemă, o situație etc. 4 (Înv; îae) A scăpa dintr-o primejdie. 5 (Îrg) Ruină. 6 (Îrg; îlv) A scoate (sau a duce la) ~ (pe cineva) A ruina. 7 (Îrg; îlv) A ieși (sau a ajunge) la ~ A se ruina. 8 (Reg; îe) A ieși (sau a scoate) la ~ (pe cineva) A ieși (însoțit de cineva) în societate.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: silemet LauraGellner

SELEMET s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selâmet.

SELEMET s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selâmet.

SILIMET s. n. v. selemet.

silemet[1] s vz selamet

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: silimet LauraGellner

silimet[1] s vz selamet[2] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: siliment LauraGellner
  2. În original, incorect tipărit: selament LauraGellner

SELEMET s. n. (Învechit, în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. Văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat pe chir Ianulea un fel de groază. CARAGIALE, S. N. 40. – Variante: selamet, silimet (FILIMON, la TDRG) s. n.

silimet n. V. selimet: putem în scurt timp să-l scoatem la silimet FIL.

selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. – Și selimet, silemet, silimet, zelemet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SELAMET s. v. bancrută, crah, faliment, noroc, salvare, scăpare, șansă.

selamet s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. NOROC. SALVARE. SCĂPARE. ȘANSĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

selamet (-turi), s. n.1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama.Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

selamet s.n. (înv.) 1. salvare; noroc; (în expr.) a ieși la selamet = a rezolva în mod favorabil o problemă; a scăpa dintr-o primejdie; a ieși la liman. 2. (reg.) ruină; (în expr.) a ajunge la selamet = a se ruina. 3. (reg.; în expr.) a scoate la selamet (pe cineva) = a scoate în lume (pe cineva).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri

a scoate (pe cineva) la salamet expr. (înv.) a distruge (pe cineva) din punct de vedere material, a ruina (pe cineva).

salamet s. n. sg. 1. închisoare. 2. mormânt.

Intrare: selamet
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selamet
  • selametul
  • selametu‑
plural
  • selameturi
  • selameturile
genitiv-dativ singular
  • selamet
  • selametului
plural
  • selameturi
  • selameturilor
vocativ singular
plural
salamet
invariabil (I1)
  • salamet
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seliment
  • selimentul
plural
genitiv-dativ singular
  • seliment
  • selimentului
plural
vocativ singular
plural
salament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zelemet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silimet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: selemet
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selemet
  • selemetul
  • selemetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • selemet
  • selemetului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silimet
  • silimetul
  • silimetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • silimet
  • silimetului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelemet
  • zelemetul
  • zelemetu‑
plural
  • zelemeturi
  • zelemeturile
genitiv-dativ singular
  • zelemet
  • zelemetului
plural
  • zelemeturi
  • zelemeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selamet
  • selametul
  • selametu‑
plural
  • selameturi
  • selameturile
genitiv-dativ singular
  • selamet
  • selametului
plural
  • selameturi
  • selameturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

selamet, selameturisubstantiv neutru

selemetsubstantiv neutru

  • chat_bubble învechit A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat pe chir Ianulea un fel de groază. CARAGIALE, S. N. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.