seíd (-ízi), s. m. – Rîndaș. – Mr. seid, seiz. Tc. sayid (Roesler 602; Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σειζης, bg., sb. seiz, fr. séide.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink