dexonline

3 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secărățit sn [At: PAMFILE, A. R. 112 / Pl: ~uri / E: secărăți] (Reg) Secărit.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

săcărăța v vz secărăți

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

secărăța v vz secărăți

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

secărăți vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: ~ța, săc~ța / Pzi: ~țesc / E: secară + -ăți] (Reg; c. i. lanuri de grâu) A secări (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secărățit, s.n. (reg.) curățare a lanului de grâu de firele de secară; secărit.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

secărăți, secărățesc, vb. IV (reg.; despre lanuri de grâu) a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secări.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: secărățit (adj.)

secărățit (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	secărățit	secărățitul secărățitu‑	secărățită	secărățita
nominativ-acuzativ	plural	secărățiți	secărățiții	secărățite	secărățitele
genitiv-dativ	singular	secărățit	secărățitului	secărățite	secărățitei
genitiv-dativ	plural	secărățiți	secărățiților	secărățite	secărățitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: secărățit (operațiune)

secărățit (operațiune) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	secărățit	secărățitul secărățitu‑
nominativ-acuzativ	plural	secărățituri	secărățiturile
genitiv-dativ	singular	secărățit	secărățitului
genitiv-dativ	plural	secărățituri	secărățiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: secărăți

secărăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) secărăți	secărățire	secărățit secărățitu‑	secărățind secărățindu‑	singular	plural
		(a) secărăți	secărățire	secărățit secărățitu‑	secărățind secărățindu‑	secărățește	secărățiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	secărățesc	(să) secărățesc	secărățeam	secărății	secărățisem
	a II-a (tu)	secărățești	(să) secărățești	secărățeai	secărățiși	secărățiseși
	a III-a (el, ea)	secărățește	(să) secărățească	secărățea	secărăți	secărățise
plural	I (noi)	secărățim	(să) secărățim	secărățeam	secărățirăm	secărățiserăm secărățisem
	a II-a (voi)	secărățiți	(să) secărățiți	secărățeați	secărățirăți	secărățiserăți secărățiseți
	a III-a (ei, ele)	secărățesc	(să) secărățească	secărățeau	secărățiră	secărățiseră

săcărăța

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

secărăța

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)