2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂRI s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.

SECĂRI s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.

secări sf [At: DLR ms / Pl: ~ici / E: secară + -ică] 1-8 Secărea (1-8).

SECĂRI s. f. 1. (Bot.) Chimen, secărea. (Cu pronunțare regională) Săcărica, de la care se mănîncă frunzele, iar semințele se pun în rachiu. ȘEZ. VIII 39. 2. Rachiu preparat cu anason.

SECĂRI2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică

SECĂRI1 ~ele f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică

secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc-).

SECĂREA, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREA, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

săcări[1] sf vz secărea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

secărea sf [At: CIHAC, I. 252 / V: (reg) săc~ / Pl: ~ele / E: secară + -ea] (Bot) 1 (Pop) Chimen (Carum carvi). 2 (Pop; șîs ~ de grădină) Molură (Foeniculum vulgare). 3 (Înv; șîs ~ de grădină) Anason (Pimpinella anisum). 4 Plantă din familia gramineelor, înaltă până la 90 cm, cu frunze înguste, lineare, aspre la pipăit și cu spiculețe uniflore Si: (reg) gnopă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, obsigă, odaie2, secărică (4) (Bromus samosus). 5 Plantă din familia gramineelor, cu frunze lineare sau linear-lanceolate, cu florile așezate în spiculețe, golașe sau păroase, care crește prin semănături Si: obsigă, (reg) secară-sălbatică, crapă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, negară, odaie2, secărică (5), tolbă, zizanie (Bromus secalinus). 6 (Reg) Secară (1) (Secale cereale). 7 (Înv; lpl; îf săcărele) Săbiuță (3) (Gladiolus imbricatus). 8 (Îf secărică) Băutură alcoolică preparată, de obicei, din secară (aromată cu secărea) Si: secărică (8).

SECĂREA s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secări (băutură) s. f., g.-d. art. secăricii

secări (băutură) s. f., g.-d. art. secăricii

secări (băutură) s. f., g.-d. art. secăricii

secări (plantă) s. f., g.-d. art. secăricii/secărelei; pl. secărele

secărea (plantă) s. f., art. secăreaua, g.-d. art. secărelei; pl. secărele

!secărea (plantă) s. f., g.-d. art. secărelei; pl. secărele, art. secărelele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECĂRI s. v. chimen, chimion.

SECĂREA s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ.

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcărea, (secarea), s.f. – (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăre, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară (< lat. secale) + suf. -ea (MDA).

Intrare: secărică
secărică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărici
  • secăricile
genitiv-dativ singular
  • secărici
  • secăricii
plural
  • secărici
  • secăricilor
vocativ singular
plural
secărică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
Intrare: secărea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărea
  • secăreaua
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
secărică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
săcărea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secări, secăricisubstantiv feminin

etimologie:
  • Secară + sufix -ică. DEX '98 DEX '09

secărea, secărelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Secară + sufix -ea. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.