14 definiții pentru secăciune
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SECĂCIUNE s. f. (Rar) Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; secetă. – Lat. siccatio, -onis.
secăciune sf [At: URECHE. LET. I, 203/27 / V: (îvr) săc~ / Pl: ~ni / E: sec + -ăciune] 1 (Îvp) Secetă (2). 2 (Înv) Proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3 (Îvr; îf săcăciune) Paralizie. 4 (Îvr; îf săcăciune) Invaliditate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECĂCIUNE, secăciuni, s. f. (Rar) Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; secetă. – Lat. siccatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SECĂCIUNE, secăciuni, s. f. Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; p. ext. secetă. Prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. EMINESCU, N. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECĂCIUNE ~i f. rar 1) Caracter sec; uscăciune. 2) Vreme uscată; secetă; uscăciune. /<lat. siccatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
secăciune f. uscăciune: oasele albite de secăciune. [Lat. SICCATIONEM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secăcĭúne f. (lat. siccátio, -óns). Rar. Uscacine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săcăciune sf vz secăciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
secăciune (înv.) s. f., g.-d. art. secăciunii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
secăciune (rar) s. f., g.-d. art. secăciunii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
secăciune s. f., g.-d. art. secăciunii; pl. secăciuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SECĂCIUNE s. v. secetă, uscăciune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
secăciune s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
secăciune s.f. (înv.) 1. (pop.) uscăciune; secetă. 2. proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3. (în forma: săcăciune) paralizie; invaliditate, infirmitate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
secăciune, secăciunisubstantiv feminin
-
- Prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. EMINESCU, N. 25. DLRLC
-
etimologie:
- siccatio, -onis DEX '09 DEX '98