2 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secvestrare sf vz sechestrare

SECFESTRA vb. I v. sechestra.

SECFESTRARE s. f. v. sechestrare.

SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [Var.: (înv.) secfestra vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRARE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. [Var.: (înv.) secfestrare s. f.] – V. sechestra.

SECHESTRARE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. [Var.: (înv.) secfestrare s. f.] – V. sechestra.

sechestra [At: VALIAN, V. / V: (rar) secue~, (îrg) secfe~, secve~, (reg) sefe~, segve~, sevăs~, săche~, săchis~, sichis~, săfe~, sifes~, țacfis~ / Pzi: ~rez / E: fr séquestrer, lat sequestrare] 1 vt (Jur; c. i. bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparținând unui debitor) A face indisponibil în vederea executării silite sau a confiscării Si: (îrg) a secfestrui, (înv) a secfestrarisi, a zeberi, (reg) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora. 2 vt (Rar) A dosi (3). 3 vt (C. i. oameni) A reține cu forța Si: a izola. 4 vt (Spc) A aresta (1). 5 vr (Rar; fig) A se claustra (4).

sechestrare sf [At: POLIZU / V: (îrg) secfe~, (înv) secue~, secve~ / S și: sequestrare / Pl: ~rări / E: sechestra] 1 Punere în indisponibilitate în vederea executării silite sau a confiscării Si: (rar) sechestrație (1), (înv) secfestruire, (îvr) secfestrariseală, secfestrarisire. 2 Reținere cu forța a unei persoane Si: (rar) sechestrație (2). 3 (Spc) Arestare (1).

segvestra[1] v vz sechestra corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: segvestra LauraGellner

sifiestra[1] v vz sechestra

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sifestra, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestra vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținînd unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține cu forța, în mod ilegal, o persoană. Variantă: secfestra (SADOVEANU, P. M. 260, GHEREA, ST. CR. I 343) vb. I.

SECHESTRARE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. – Variantă: secfestrare (HOGAȘ, DR. II 196) s. f.

SECHESTRA vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].

SECHESTRARE s.f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei; punere de sechestru. [< sechestra].

SECHESTRA vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)

A SECHESTRA ~ez tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare

sechestrà v. 1. a pune un sechestru; 2. a închide ilegal pe cineva; 3. a pune de o parte: a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.

sechestrare f. 1. acțiunea de a sechestra; 2. starea celui sechestrat.

*sechestrațiúne f. (lat. sequestrátio, -ónis). Acțiunea de a sechestra. – Și -áție, dar ob. -áre.

*sechestréz v. tr. (lat. sequestrare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru: a sechestra mobila cuĭva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca să nu ĭasă pe stradă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sechestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sechestrez, 3 sechestrea; conj. prez. 1 sg. să sechestrez, 3 să sechestreze

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestra (a ~) vb., ind. prez. 3 sechestrea

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestra vb., ind. prez. 1 sg. sechestrez, 3 sg. și pl. sechestrea

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

secvestra (= sechestra) vb. (ind. prez. 1 secvestrez)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (ieșit din uz) sechestrație, (pop.) zălogire. (~ unui bun, până la rezolvarea litigiului.) 2. v. confiscare.

SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. a confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (ieșit din uz) sechestrație, (pop.) zălogire. (~ unui bun pînă la rezolvarea litigiului.) 2. confiscare, luare. (~ averii cuiva.)

Intrare: sechestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sechestra
  • sechestrare
  • sechestrat
  • sechestratu‑
  • sechestrând
  • sechestrându‑
singular plural
  • sechestrea
  • sechestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sechestrez
(să)
  • sechestrez
  • sechestram
  • sechestrai
  • sechestrasem
a II-a (tu)
  • sechestrezi
(să)
  • sechestrezi
  • sechestrai
  • sechestrași
  • sechestraseși
a III-a (el, ea)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestra
  • sechestră
  • sechestrase
plural I (noi)
  • sechestrăm
(să)
  • sechestrăm
  • sechestram
  • sechestrarăm
  • sechestraserăm
  • sechestrasem
a II-a (voi)
  • sechestrați
(să)
  • sechestrați
  • sechestrați
  • sechestrarăți
  • sechestraserăți
  • sechestraseți
a III-a (ei, ele)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestrau
  • sechestra
  • sechestraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secfestra
  • secfestrare
  • secfestrat
  • secfestratu‑
  • secfestrând
  • secfestrându‑
singular plural
  • secfestrea
  • secfestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secfestrez
(să)
  • secfestrez
  • secfestram
  • secfestrai
  • secfestrasem
a II-a (tu)
  • secfestrezi
(să)
  • secfestrezi
  • secfestrai
  • secfestrași
  • secfestraseși
a III-a (el, ea)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestra
  • secfestră
  • secfestrase
plural I (noi)
  • secfestrăm
(să)
  • secfestrăm
  • secfestram
  • secfestrarăm
  • secfestraserăm
  • secfestrasem
a II-a (voi)
  • secfestrați
(să)
  • secfestrați
  • secfestrați
  • secfestrarăți
  • secfestraserăți
  • secfestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestrau
  • secfestra
  • secfestraseră
sifiestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țacfistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secuestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secvestra
  • secvestrare
  • secvestrat
  • secvestratu‑
  • secvestrând
  • secvestrându‑
singular plural
  • secvestrea
  • secvestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secvestrez
(să)
  • secvestrez
  • secvestram
  • secvestrai
  • secvestrasem
a II-a (tu)
  • secvestrezi
(să)
  • secvestrezi
  • secvestrai
  • secvestrași
  • secvestraseși
a III-a (el, ea)
  • secvestrea
(să)
  • secvestreze
  • secvestra
  • secvestră
  • secvestrase
plural I (noi)
  • secvestrăm
(să)
  • secvestrăm
  • secvestram
  • secvestrarăm
  • secvestraserăm
  • secvestrasem
a II-a (voi)
  • secvestrați
(să)
  • secvestrați
  • secvestrați
  • secvestrarăți
  • secvestraserăți
  • secvestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secvestrea
(să)
  • secvestreze
  • secvestrau
  • secvestra
  • secvestraseră
sefestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
segvestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sevăstra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sichistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sechestrare
sechestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sechestrare
  • sechestrarea
plural
  • sechestrări
  • sechestrările
genitiv-dativ singular
  • sechestrări
  • sechestrării
plural
  • sechestrări
  • sechestrărilor
vocativ singular
plural
secfestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secfestrare
  • secfestrarea
plural
  • secfestrări
  • secfestrările
genitiv-dativ singular
  • secfestrări
  • secfestrării
plural
  • secfestrări
  • secfestrărilor
vocativ singular
plural
secuestrare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secvestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secvestrare
  • secvestrarea
plural
  • secvestrări
  • secvestrările
genitiv-dativ singular
  • secvestrări
  • secvestrării
plural
  • secvestrări
  • secvestrărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sechestra, sechestrezverb

  • 1. A pune sechestru asupra unor bunuri. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A reține cu forța o persoană. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A izola în caz de boală infecțioasă. DN
    • 2.1. A detașa un sechestru osos. DN
etimologie:

sechestrare, sechestrărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi sechestra DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.