SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filozofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉCTĂ ~e f. 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susțin o doctrină filozofică, politică etc. /<lat. secta, fr. secte
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉCTĂ s.f. Grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială; (p. ext.) grup de adepți ai unei doctrine. ♦ Clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉCTĂ s. f. 1. comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2. grup de adepți ai unei doctrine filozofice sau politice. ◊ clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. (< fr. secte, lat. secta)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

séctă s. f., g.-d. art. séctei; pl. sécte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

séctă, secte s. f. Comunitate religioasă desprinsă de Bis. oficială respectivă; p. ext. grup restrâns și închis, alcătuit din adepții unei doctrine (religioase, filozofice etc.). ◊ Secte neoprotestante = secte religioase noi care au proliferat din sânul protestantismului. – Din fr. secte, lat. secta.
Sursa: D.Religios | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink