19 definiții pentru secreție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECREȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de elaborare și de eliminare a unor substanțe rezultate din activitatea celulelor glandulare. [Var.: secrețiune s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.

secreție sf [At: V. POPP, A. M. 29/11 / V: ~iune, (îvr) ~ione / Pl: ~ii / E: lat secretio, -onis, fr sécrétion, ger Sekretion, it secrezione] 1 Proces fiziologic fundamental de formare și de eliminare a unor substanțe organice rezultate din activitatea celulelor glandulare Si: (rar) secretare, (îvp) scurgere (5), (pop) scursoare (4), (înv) scursură (4). 2 (Bot; pan) Fenomen frecvent, în special la plantele labiate și crucifere, de eliminare de uleiuri eterice, nectar, latexuri etc. 3 Substanță organică (produsă și eliminată de celulele glandulare). 4 (Pex) Produs patologic rezultat din îmbolnăvirea unui organ, a epidermei etc. Si: (îvp) scurgere (6), (pop) scursoare (5), (înv) scursură, stoarcere, secret1. 5 (Bot; pan) Substanță organică produsă și eliminată de plante în urma secreției (2).

SECREȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiune s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.

SECREȚIE, secreții, s. f. Substanță necesară activității organismului, elaborată de glande. Consistența pielii este moale; ea este grasă, catifelată, ușor umedă, calități condiționate și de cantitatea secrețiilor fiziologice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 28. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care elimină materia secretată în circuitul sanguin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată, prin pori sau prin alte orificii. – Variantă: secrețiune (MARINESCU, P. A. 57) s. f.

SECREȚIE s.f. Proprietate pe care o au celulele unor glande de a produce diferite substanțe necesare activității organismului; substanța secretată de aceste glande. ♦ (Bot.) Substanță organică de tip special, elaborată de plante în timpul activității lor vitale. [Gen. -iei, var. secrețiune s.f. / < fr. sécrétion, cf. lat. secretio – separare].

SECREȚIE s. f. 1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate. 2. substanța astfel produsă. (< fr. sécrétion, lat. secretio)

SECREȚIE ~i f. 1) Eliminare a unor substanțe care constituie produsul activității glandelor din organism. 2) Substanță produsă de către aceste glande. ◊ Glandă cu ~ internă glandă care își elimină secreția în sânge. Glandă cu ~ externă glandă care își elimină secreția în mediul exterior. [G.-D. secreției; Sil. se-cre-ți-e] /<lat. secretio, ~onis, fr. sécrétion, germ. Sekretion

SECREȚIUNE s. f. v. secreție.

secrețiune f. 1. proprietate ce au unele țesături organice de a produce lichide particulare: secrețiunea bilei; 2. materii ce ies din corp.

*secrețiúne f. (lat. secretio, -onis, d. se-cérnere, -cretum, a separa; fr. sécrétion). Acțiunea de a secreta. Substanță secretată: o secrețiune cleĭoasă. V. endocrinologie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secreție (desp. se-cre-ți-e) s. f., art. secreția (desp. -ți-a), g.-d. art. secreției; pl. secreții, art. secrețiile (desp. -ți-i-)

secreție (se-cre-ți-e) s. f., art. secreția (-ți-a), g.-d. art. secreției; pl. secreții, art. secrețiile (-ți-i-)

secreție s. f. (sil. -cre-ți-e), art. secreția (sil. -ți-a), g.-d. art. secreției; pl. secreții, art. secrețiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECREȚIE s. (FIZIOL.) 1. (rar) secretare, (înv.) stoarcere. (~ glandulară.) 2. secreție endocrină = secreție internă, (rar) incret, increție; secreție exocrină v. excreție; secreție externă v. excreție, secreție exocrină; secreție internă v. secreție endocrină.

SECREȚIE s. (FIZIOL.) 1. (rar) secretare, (înv.) stoarcere. (~ glandulară.) 2. secreție endocrină = secreție internă; secreție exocrină = excreție, secreție externă; secreție externă = excreție, secreție exocrină; secreție internă = secreție endocrină.

Intrare: secreție
secreție substantiv feminin
  • silabație: se-cre-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secreție
  • secreția
plural
  • secreții
  • secrețiile
genitiv-dativ singular
  • secreții
  • secreției
plural
  • secreții
  • secrețiilor
vocativ singular
plural
secrețiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secrețiune
  • secrețiunea
plural
  • secrețiuni
  • secrețiunile
genitiv-dativ singular
  • secrețiuni
  • secrețiunii
plural
  • secrețiuni
  • secrețiunilor
vocativ singular
plural
secrețione
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secreție, secrețiisubstantiv feminin

fiziologie
  • 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Consistența pielii este moale; ea este grasă, catifelată, ușor umedă, calități condiționate și de cantitatea secrețiilor fiziologice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 28. DLRLC
    • 1.1. Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. botanică Substanță organică de tip special, elaborată de plante în timpul activității lor vitale. DN
  • 2. Proces de elaborare și de eliminare a unor substanțe rezultate din activitatea celulelor glandulare. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.