2 definiții pentru secretătoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
secretătoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: secreta + -ătoriu] (Îvr) 1-2 Secretor1 (1-2).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
secretătoriu, secretătorie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: secretătoriu
secretătoriu adjectiv
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)