SECRETOR, -OARE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretă. Organ secretor. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții. – Din fr. sécréteur.

secretor², ~oare a [At: DN² / Pl: ~i, ~oare / E: fr sécrétoire] (Rar) Care se referă la secreție (1).

secretor¹, ~oare a [At: POLIZU, P. 112/7 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr sécréteur] 1 Care produce și elimină secreții Si: (îvr) secretătoriu (1), secretiv (1). 2 Care servește la secreție Si: (îvr) secretătoriu (2), secretiv (2). 3 (Îs) Nerv ~ Filet nervos care acționează direct asupra secreției (1) unei glande. 4 (Îs) Țesut ~ Țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții (3).

SECRETOR, -OARE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretează. Organ secretor. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții. – Din fr. sécréteur.

SECRETOR, -OARE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretează. Organ secretor. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții (reținute ca rezerve sau eliminate pentru apărare).

SECRETOR, -OARE adj. Care secretă; secretoriu. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal care produce secreții. [Cf. fr. sécréteur].

SECRETOR, -OARE adj. care secretă; secretoriu. (< fr. sécréteur)

SECRETOR ~oare (~ori, ~oare) fiziol. Care secretează. Organ ~. /<fr. sécréteur

secretoriu, ~ie a vz secretor¹

SECRETORIU, -IE adj. Secretor. [Pron. -riu. / < fr. sécrétoire].

SECRETORIU, -IE adj. secretor. (< fr. sécrétoire)

secretoriu a. unde se operă secrețiunea: organe secretorii.

*secretoríŭ, -íe adj. (fr. sécrétoire, d. sécrétion, secrețiune). Relativ la secrețiune: glandă secretorie.

secretor (desp. se-cre-) adj. m., pl. secretori; f. sg. și pl. secretoare

secretor (se-cre-) adj. m., pl. secretori; f. sg. și pl. secretoare

secretor adj. m. (sil. -cre-), pl. secretori; f. sg. și pl. secretoare