seciu n. loc înverzit pe unde s’a tăiat pădurea și au rămas butuci necărați. [Cf. slav. SIEKÕ, a tăia].

săci sn vz seci

seci sn [At: CANTEMIR, IST. 374 / V: (reg) săci / Pl: ~uri / E: slv сѣчь] 1 (Pop) Secătură (2). 2 (Reg) Pădurice rămasă dintr-o pădure mai mare Si: (reg) ciritei. 3 (Reg) Întăritură din copaci tăiați. 4 (Reg) Îngrăditură sau gard din crengi rămuroase Si: (reg) nimăt, gard viu. 5 (Reg; prc) Nuia (1). 6 (Pop) Loc (la stână) îngrădit, uneori acoperit, amenajat pentru adăpostirea oilor sau a altor animale Si: (reg) nimăt.

SECI, seciuri, s. n. (Învechit și popular) 1. Pășune pe un loc defrișat. 2. (Mold.) Gard, îngrăditură de nuiele. ♦ Loc îngrădit unde se închid oile noaptea.

SECI, seciuri, s. n. (Pop.) 1. Pășune pe un loc despădurit; loc deschis într-o pădure de unde s-au tăiat copacii. 2. Îngrăditură de nuiele; loc îngrădit unde se închid oile noaptea. – Sb. seča.

SECI s.n. (Mold.) Gard din crengi rămuroase. Lațurile nu l-au oprit, seciurile nu l-au încuiat și tot feliul de măiestrii a-l domoli nu l-au putut. CANTEMIR, IST. Etimologie: bg. seč. Vezi și seciui.

săcĭ V. secĭ.

secĭ n., pl. urĭ (vsl. sĭecĭ, tăietură; nsl. sĭeč, copaci tăiați, gard viu; sîrb. seč, seča, rus. sĭeča, dărâmătură de copacĭ, măcel, rudă cu lat. sectio, secțiune. V. secĭuĭesc, șișcă, priseacă). Mold. Vechĭ (săcĭ). Parapet de copacĭ tăĭațĭ. Azĭ. Ciriteĭ, pădurice (rămasă dintr’o pădure mare): numaĭ săcĭu se maĭ vede pe cîmpiĭ (Neam. Rom. Pop., 2, 553). Mold. Gard de cătină orĭ de alte tufe ghimpoase pin care cresc și copăceĭ (la viĭ, capete de ogoare ș.a.). Trans. sud. Laz, loc de flneață făcut pin despădurire. V. sihlă.

SECI s. v. curătură.

seci s. v. CURĂTURĂ.

seci (-iuri), s. n. – Teren despădurit. Sl. sĕčĭ (Cihac, II, 336; Conev 41), de la sĕšti, sĕką „a tăia”, cf. sb. seč(a). Der. seciui, vb. (a defrișa); sișcă (var. secică), s. f. (păiș, paie mărunte; satîr de mărunțit paie); în Mold., din sl. sĕčka.

seci, seciuri, s.n. 1. (pop.) loc defrișat într-o pădure, folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, secătură, laz, runc, tăietură. 2. (reg.) pădurice rămasă dintr-o pădure mai mare; ciritei. 3. (reg.) parapet, întăritură din copaci tăiați. 4. (reg.) îngrăditură sau gard din crengi rămuroase; nimăt; gard viu; vreasc, nuia. 5. (pop.) loc îngrădit la stână (uneori acoperit) pentru adăpostirea oilor sau a altor animale; nimăt.

seci, seciuri, s.n. – 1. Împrejmuire pentru oi făcută din crengi, ramuri, copaci doborâți (Săcel). 2. Loc defrișat într-o pădure, folosit ca și pășune; curătură, runc. – Din srb. seča (DLRM); din sl. sěčǐ „tăietură” (Scriban, Cihac, Conev, cf. DER).

SECIU, Valeria (n. 1938, București), actriță română de teatru și film. Interpretă de mare sensibilitate și expresivitate (în teatru: „Regele Lear”, „Jocul de-a vacanța”, „Richard al III-lea”, „Să-i îmbrăcăm pe cei goi”, „Maestrul și Margareta”, „Pescărușul”; în film: „Înainte de tăcere”, „Adela”, „Bună seara, Irina”, „Vânătoarea de vulpi”).