căutare avansată
11 definiții pentru „secesiune”   declinări

SECESIÚNE, secesiuni, s. f. Acțiune de separare a unui grup de persoane față de o colectivitate căreia îi aparține ori a unui stat s-au a unui grup de state față de o federație s-au de o confederație. ◊ Războiul de secesiune = război civil din SUA (18611865), purtat între coaliția statelor din Nord (aboliționiste) și a celor din Sud (susținătoare ale sclavagismului) și terminat cu înfrângerea statelor din Sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -siu-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SECESIÚNE, secesiuni, s. f. Acțiunea unui grup de a se separa, de a se despărți de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reuniri cu alt stat s-au a întemeieri unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desfințarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americi (18611865), terminat cu înfrângerea statelor din sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -siu-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

secesiúne (-siu-) s. f., g.-d. art. secesiúni; pl. secesiúni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECESIÚNE ~i f. Separare de un stat cu scopul de a se uni cu altul s-au de a forma un stat aparte. [Sil. -siu-] /<fr. sécession, lat. secessio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărțire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintro confederație se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECESIÚNE s. f. acțiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. ♦ războiul de ~ = război civil dintre statele sudice și cele nordice ale SUA (18611865), terminat cu înfrângerea celor dintâi și cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

secesiúne s. f. (sil. -siu-), g.-d. art. secesiúni; pl. secesiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secesiune f. 1. separațiune dela un Stat cu care se confederase; răsboiul de secesiune, între StateleUnite dela N. Americei și între cele dela S. în privința abolițiuni sclaviei (1860 — 1865); 2. separațiune în genere, constituire în parte.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*secesiúne f. (lat. secéssio, -ónis, d. secédere, -cessum, a se retrage. V. cesiune). Despărțire, separațiune (între state, între societățĭ: războĭu de secesiune între Statele Unite ale Americi de Nord (1860 – 1865).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*Răzbóiul de Secesiúne (-siu-) s. propriu n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RĂZBOI DE SECESIUNE (18611865), denumirea Războiului civil din S.U.A. purtat între coaliția statelor din nord (aboliționiste) și a celor din sud (susținătoare ale sclavagismului), care sau desprins din „Uniune” și au format o confederație. În urma alegeri k președinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale aboliționiste, statele din S țări sau răsculat (apr. 1861) cu scopul de a menține sclavia. După victorile de l-a Gettysburg și Vicksburg, nordiști au silit pe rebeli să capituleze l-a Appomattox. În urma războiului, sclavajul (abolit încă de l-a 1 ian. 1863) a fost desfințat dupe întreg terit. S.U.A.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink