2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) secere s. f.] – Lat. sicilis.

SECERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) secere s. f.] – Lat. sicilis.

seceră sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 452/20 / V: (îvp) ~re, (îrg) secire, săcere, săcire, (reg) seciră, săc~ / Pl: ~ri (rar) ~re / E: lat sicilis] 1 Unealtă agricolă manuală alcătuită dintr-o lamă îngustă de oțel, curbată în formă de semicerc, cu tăișul zimțat spre interior și fixată într-un mâner de lemn, care servește, de obicei, pentru a secera (1) cereale păioase. 2 (Pop) Secerare. 3 (Înv; îf secere) Recoltă (1). 4 (Înv) Seceriș (2). 5 (Înv; pan) Obiect care constituie cuțitul secerătoarei. 6 (Pes; reg) Târpan. 7 (Pes; reg) Cârlig (pentru pescuit sub gheață). 8 Imagine a lunii, când se află în primul și ultimul pătrar, în formă de seceră (1) Si: semilună. 9 (Ast; reg) Parte a constelației Orion, compusă din șapte stele dispuse în formă de arc. 10 (Bot; reg) Săbiuță (Gladiolus imbricatus).

SECERĂ, seceri, s. f. (Și în forma secere) 1. Unealtă agricolă pentru recoltarea manuală a păioaselor și a altor plante, formată dintr-o lamă îngustă de oțel curbată, cu tăișul în interior și fixată într-un mîner de lemn. El, c-un ciocan automat, Ținut pe umăr de mîner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite, Ușor se-nclină spicele-aurite, Cad snopii-n șir... Cîntați, secerătoare! IOSIF, P. 32. Ici oameni cu coasa pe umăr și fete cu secerea-n brîu. COȘBUC, P. II 9. ◊ (În comparații) În zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoș porumbac, cu creasta pieptene și cu coada secere a dat dovadă de năzdrăvănie. SADOVEANU, F. J. 446. ◊ (Poetic, în legătură cu aspectul lunii în prima ei fază) Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului. GALAN, Z. R. 378. Zgomotele ciudate ale nopții tremurau pretutindeni; secera lunii printre nourii alburii se purta ca împinsă de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. SADOVEANU, O. II 455. Ceapa, usturoiul... să le sameni înainte de secera primului pătrar. PAMFILE, CER. 84. 2. Seceriș, secerat. Astă-vară... m-am dus pe-acolo ca să ajut tușei Catrinei la secere. BUJOR, S. 76. Se întorsese de la secere obosit de-l dureau toate încheieturile. SLAVICI, O. I 241. Dar voinicul ăl mai mare Nici din masă nu lua, Ci la secere-mi pleca. TEODORESCU, P. P. 142. ◊ Expr. A intra în secere cu cineva = a se întovărăși cu cineva la munca secerișului (pentru a putea lucra cu mașina de secerat). Dacă n-am fi intrat în secere cu alții, ar fi trebuit să secerăm cu mîna. Am fi țopăit ca broaștele săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștii. STANCU, D. 190. – Variantă: secere s. f.

SECERĂ ~i f. 1) Unealtă agricolă, formată dintr-o lamă arcuită (cu tăiș, mai ales, dințat) fixată într-un mâner de lemn și folosită pentru secerat. 2) la sing. Munca seceratului. /<lat. sicilis

SECERA, secer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cerealele păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-odată și în număr mare. – Lat. pop. sicilare.

SECERE s. f. v. seceră.

secera [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (îrg) săc~ (Pzi: (înv) săcerez), (înv) săcira / Pzi: secer / E: ml sicilare] 1 vtf (C. i. cereale păioase) A reteza de la baza tulpinii cu o mișcare de tăiere executată manual, cu secera, sau mecanic, cu secerătoarea. 2 vt (Rar) A doborî (1). 3 vt (Rar; pex) A recolta. 4 vt (Rar; pan; c. i. ființe sau părți ale corpului lor) A răni adânc cu un obiect tăios. 5 vt (Fig; c. i. ființe mai ales oameni sau viața lor) A omorî fulgerător (și în număr mare). 6 vt (Pex) A nimici. 7 vr (Rar) A muri1.

SECERA, secer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cereale păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-o dată și în număr mare. – Din lat. pop. sicilare.

SECERA, secer, vb. I. Tranz. (Mai ales cu privire la cereale) A reteza de la rădăcină cu secera sau cu o mașină specială, în vederea recoltării. Dacă n-ați secerat grîu, nu cunoașteți prețul pîinii. STANCU, D. 190. Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu? CREANGĂ, P. 155. Mîndra seceră secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124. ◊ Absol. Aproape e copt grîu'. Peste două-trei zile secerăm. DEMETRIUS, V. 100. Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman. SADOVEANU, M. C. 21. Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64. ◊ Fig. Unele părți din infanterie erau înarmate cu coase cu care secerau... picioarele cailor inamici. HASDEU, I. V. 77. ♦ Fig. A ucide oameni (în număr mare). Voinicii strîngeau în mîni paloșele, porneau, secerau dușmani, în ciocniri aprige. SADOVEANU, O. I 248. Făt-Frumos îi gonea și-i secera cu pala ca pe buruienele cele rele. ISPIRESCU, L. 157. ◊ Intranz. (Despre moarte, flagele) Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică. REBREANU, P. S. 90. [Holera] a început a secera prin Humulești, în dreapta și-n stînga, de se auzea numai chiu și vai în toate părțile. CREANGĂ, A. 14. (Tranz.) Bălcescu fu un adevărat istoric, un adevărat uvrier și artist al nostru; dar vai! moartea îl seceră tocmai atunce cînd crisalida deveni fluture. HASDEU, I. V. X. ♦ (Rar) A obține o recoltă, un seceriș de..., a recolta. Să-mi spui dacă... pot nădăjdui să secer grîne coapte și pline-n spic? COȘBUC, P. II 119. ◊ Fig. Ca marmura de rece Și de albă ți-este fața... Nici o inimă nu seceri. VĂCĂRESCU, P. 130.

A SECERA secer tranz. 1) (cereale păioase, iarbă etc.) A reteza de la rădăcină (cu secera, cu cositoarea sau cu combina). ~ grâu. 2) fig. (despre moarte, epidemii, războaie etc.) A ucide în număr mare; a omorî în masă; a cosi; a decima. /<lat. sicilare

secerà v. 1. a tăia cu secerea, a culege grânele: cum vei semăna, așa vei secera; 2. fig. a răpi: moartea seceră pe toți. [Tras din secere].

secere f. 1. unealtă agricolă de tăiat grâu, orz, ovăz, coceni de porumb: e un cuțit semicircular de oțel cu tăișul dințat și provăzut [!] cu un mâner; 2. secerat: ați isprăvit secerea? [Lat. SICILEM].

sécer, a -á v. tr. (d. secere saŭ vlat. sĭcĭlare). Taĭ cu secerea: a secera grîŭ. Fig. Culeg, mă aleg cu: a secera aplauze. Răpesc, duc din lumea asta: moartea l-a secerat.

sécere (est) și - (vest) f., pl. ĭ (lat. sĭcĭlis f., un fel de lance, rudă cu vgerm. sihhel, ngerm. sichel, secere). O unealtă agricolă (E o lamă dințată curbă fixată într’un mîner. Cu stînga apucĭ cerealele, și din dreapta taĭ cu secerea: nicĭ o boală nu e grea ca vara cu secerea (P. P.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

seceră s. f., g.-d. art. secerii; pl. seceri

seceră s. f., g.-d. art. secerii; pl. seceri

seceră s. f., g.-d. art. secerii; pl. seceri

secera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. secer, 3 seceră; conj. prez. 1 sg. să secer, 3 să secere

secera (a ~) vb., ind. prez. 3 seceră

secera vb., ind. prez. 1 sg. secer, 3 sg. și pl. seceră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECERĂ s. v. secerare, secerat, seceriș, târpan.

seceră s. v. SECERARE. SECERAT. SECERIȘ. TÎRPAN.

SECERA vb. v. arunca, azvârli, culca, dărîma, decima, distruge, doborî, întinde, lungi, nimici, potopi, prăbuși, prăpădi, prăvăli, răsturna, sfărâma, trânti, zdrobi, zvânta.

secera vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DECIMA. DISTRUGE. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. NIMICI. POTOPI. PRĂBUȘI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SFĂRÎMA. TRÎNTI. ZDROBI. ZVÎNTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seceră (-ri), s. f.1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere.Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola.Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a intra în compresor / în seceră expr. (intl.) a fi interogat, a fi anchetat.

Intrare: seceră
seceră1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seceră
  • secera
plural
  • seceri
  • secerile
genitiv-dativ singular
  • seceri
  • secerii
plural
  • seceri
  • secerilor
vocativ singular
plural
seceră2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seceră
  • secera
plural
  • secere
  • secerele
genitiv-dativ singular
  • secere
  • secerei
plural
  • secere
  • secerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secere
  • secerea
plural
  • seceri
  • secerile
genitiv-dativ singular
  • seceri
  • secerii
plural
  • seceri
  • secerilor
vocativ singular
plural
săceră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seciră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: secera
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secera
  • secerare
  • secerat
  • seceratu‑
  • secerând
  • secerându‑
singular plural
  • seceră
  • secerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secer
(să)
  • secer
  • seceram
  • secerai
  • secerasem
a II-a (tu)
  • seceri
(să)
  • seceri
  • secerai
  • secerași
  • seceraseși
a III-a (el, ea)
  • seceră
(să)
  • secere
  • secera
  • seceră
  • secerase
plural I (noi)
  • secerăm
(să)
  • secerăm
  • seceram
  • secerarăm
  • seceraserăm
  • secerasem
a II-a (voi)
  • secerați
(să)
  • secerați
  • secerați
  • secerarăți
  • seceraserăți
  • seceraseți
a III-a (ei, ele)
  • seceră
(să)
  • secere
  • secerau
  • secera
  • seceraseră
săcera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seceră, secerisubstantiv feminin

  • 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târpan diminutive: secerea
    • format_quote El, c-un ciocan automat, Ținut pe umăr de mîner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. DLRLC
    • format_quote Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite, Ușor se-nclină spicele-aurite, Cad snopii-n șir... Cîntați, secerătoare! IOSIF, P. 32. DLRLC
    • format_quote Ici oameni cu coasa pe umăr și fete cu secerea-n brîu. COȘBUC, P. II 9. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ În zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoș porumbac, cu creasta pieptene și cu coada secere a dat dovadă de năzdrăvănie. SADOVEANU, F. J. 446. DLRLC
    • format_quote poetic Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului. GALAN, Z. R. 378. DLRLC
    • format_quote poetic Zgomotele ciudate ale nopții tremurau pretutindeni; secera lunii printre nourii alburii se purta ca împinsă de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. SADOVEANU, O. II 455. DLRLC
    • format_quote poetic Ceapa, usturoiul... să le sameni înainte de secera primului pătrar. PAMFILE, CER. 84. DLRLC
  • 2. Seceriș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Astă-vară... m-am dus pe-acolo ca să ajut tușei Catrinei la secere. BUJOR, S. 76. DLRLC
    • format_quote Se întorsese de la secere obosit de-l dureau toate încheieturile. SLAVICI, O. I 241. DLRLC
    • format_quote Dar voinicul ăl mai mare Nici din masă nu lua, Ci la secere-mi pleca. TEODORESCU, P. P. 142. DLRLC
    • chat_bubble A intra în secere cu cineva = a se întovărăși cu cineva la munca secerișului (pentru a putea lucra cu mașina de secerat). DLRLC
      • format_quote Dacă n-am fi intrat în secere cu alții, ar fi trebuit să secerăm cu mîna. Am fi țopăit ca broaștele săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștii. STANCU, D. 190. DLRLC
etimologie:

secera, secerverb

  • 1. A reteza de la baza tulpinii cerealele păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dacă n-ați secerat grîu, nu cunoașteți prețul pîinii. STANCU, D. 190. DLRLC
    • format_quote Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu? CREANGĂ, P. 155. DLRLC
    • format_quote Mîndra seceră secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Aproape e copt grîu’. Peste două-trei zile secerăm. DEMETRIUS, V. 100. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman. SADOVEANU, M. C. 21. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64. DLRLC
    • format_quote figurat Unele părți din infanterie erau înarmate cu coase cu care secerau... picioarele cailor inamici. HASDEU, I. V. 77. DLRLC
    • 1.1. figurat A ucide oameni sau animale dintr-odată și în număr mare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Voinicii strîngeau în mîni paloșele, porneau, secerau dușmani, în ciocniri aprige. SADOVEANU, O. I 248. DLRLC
      • format_quote Făt-Frumos îi gonea și-i secera cu pala ca pe buruienele cele rele. ISPIRESCU, L. 157. DLRLC
      • format_quote intranzitiv Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică. REBREANU, P. S. 90. DLRLC
      • format_quote intranzitiv [Holera] a început a secera prin Humulești, în dreapta și-n stînga, de se auzea numai chiu și vai în toate părțile. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
      • format_quote Bălcescu fu un adevărat istoric, un adevărat uvrier și artist al nostru; dar vai! moartea îl seceră tocmai atunce cînd crisalida deveni fluture. HASDEU, I. V. X. DLRLC
    • 1.2. rar A obține o recoltă, un seceriș de... DLRLC
      sinonime: recolta
      • format_quote Să-mi spui dacă... pot nădăjdui să secer grîne coapte și pline-n spic? COȘBUC, P. II 119. DLRLC
      • format_quote figurat Ca marmura de rece Și de albă ți-este fața... Nici o inimă nu seceri. VĂCĂRESCU, P. 130. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.