SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SECERÍȘ ~uri n. 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră. 3) Recoltă secerată. /a secera + suf. ~iș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECERÍȘ s. (AGRIC.) secerare, secerat, (pop.) seceră, (înv. și reg.) secerătură. (În toiul ~ului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

seceríș s. n., pl. seceríșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink