SECEREÁ, -ÍCĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră (1).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SECEREÁ s. (pop.) secerică, seceruică, (reg.) secerățică. (~ pentru recoltarea grâului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secereá, seceréle, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică. 2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉCERE s. f. v. seceră.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉCERE s. v. recoltă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink