17 definiții pentru secărea, secărică   declinări

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. se­cărélei; pl. secăréle, art. secărélele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secăreá s. f., pl. secăréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc~).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink