SECANTĂ, secante, s. f. (Mat.) 1. Dreaptă care întretaie o curbă în două sau în mai multe puncte distincte. 2. Funcție trigonometrică a unui unghi egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat, considerat ca făcînd parte dintr-un triunghi dreptunghi.

SECANTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte. 2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat². – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis).

SECANTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puțin două puncte. 2. Funcția trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat. [< fr. sécante, cf. lat. secans < secare – a tăia].

SECANTĂ ~e f. 1) Linie dreaptă care intersectează o linie curbă în două (sau mai multe) puncte. 2) mat. Funcție trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic. /<fr. sécant, germ. Sekante

secantă f. Geom. linie ce taie altă linie.

SECANT, -Ă, secante, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafețe fără a fi plan tangent. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate. – Din fr. sécant.

secant, ~ă [At: ASACHI, G. 117^r/12 / Pl: ~e / E: fr sécant, -e, ger Sekante] (Mat) 1 sf Dreaptă care intersectează un (arc de) cerc, un arc de curbă, o curbă în două puncte ori una sau mai multe drepte, unul sau mai multe plane. 2 a (D. drepte) Care constituie, formează, reprezintă o secantă. 3 a (D. plane) Care intersectează una sau mai multe suprafețe, fără a fi tangentă cu acestea. 4 sf Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate.

SECANT, -Ă, secanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate. – Din fr. sécant.

SECANT, -Ă adj. (Despre o dreaptă sau un plan) Care taie alte drepte, un cerc etc. [< fr. sécant].

SECANT, -Ă I. adj. (despre o dreaptă, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează un cerc sau o curbă în cel puțin două puncte. 2. funcția trigonometrică a unui unghi ascuțit într-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza și cateta alăturate unghiului. (< fr. sécant)

SECANT ~tă (~ți, ~te) (despre drepte, curbe) Care întretaie o dreaptă sau un plan. ◊ Plan ~ plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. /<fr. secant, germ. Sekante

secantă s. f., g.-d. art. secantei; pl. secante; abr. sec

secantă s. f., g.-d. art. secantei; pl. secante; abr. sec

!secant adj. m. (pilot ~), pl. secanți; f. secantă (dreaptă ~), pl. secante

!secant adj. m.; f. secantă, pl. secante

secant adj. n., pl. secante; f. sg. secantă, pl. secante

SECANTĂ s. (MAT.) transversală.