SECÁRĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră (Secale cereale). 2. Compus: secară-cornută = conul-secarei. – Lat. secale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

SECÁRĂ f. 1) Plantă erbacee cerealieră cu paiul mai lung și cu spicul mai subțire și mai aspru decât la grâu. 2) Boabele acestei plante. [G.-D. secarei] /<lat. secale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECÁRĂ s. (BOT.; Secale cereale) (reg.) hărană, salbă, secărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECÁRĂ s. v. chimen, chimion.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secáră s. f., g.-d. art. secárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink