secărit¹ sn [At: ENC. AGR / V: (reg) săc~ / Pl: ? / E: secări] Operație de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară (1) crescute în lanurile de grâu Si: (reg) secărițit.

secărit², ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~iți, ~e / E: secări] 1-3 Secăreț² (1-3).

săcări v vz secări

săcărit¹ sn vz secărit¹ corectat(ă)

secări vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: săc~ / Pzi: ~resc / E: secară] 1 (C. i. lanuri de grâu) A curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara (1) crescută printre firele de grâu Si: (reg) a secărăți. 2 (Reg; c. i. lanuri de grâu) A umple de secară (1).

secărit s.n. (reg.) operație de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară crescute în lanurile de grâu; secărățit.

secări, secăresc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.