SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secăreá s. f., pl. secăréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink