SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s-a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ◊ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectorație. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ștampilă în relief, care se imprimă pe anumite acte cu o mașină specială, fără tuș. 2. În care nu se află nimic; gol, deșert. ◊ Nucă seacă = nucă fără miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fără rezonanță. Ochi sec = orbită goală a ochiului. ◊ Expr. (Substantivat) A înghiți în sec = a) a înghiți fără a avea ceva în gură; b) a se reține de la ceva, a fi nevoit să-și înfrâneze o dorință. ♦ (Pop.; despre părțile corpului) Atrofiat, paralizat. Mână seacă. 3. (În loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. Fig. Lipsit de conținut, de sens, fără folos. ◊ Loc. adv. În sec = în zadar, fără rost. 5. Fig. (Adesea substantivat) Fără minte, prost. 6. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece. 7. Fig. (Rar) Tare, puternic, dârz. – Lat. siccus.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~. ◊ Tuse seacă tuse fără expectorație. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) și fig. Care nu are nimic în interior; gol; deșert. Nucă seacă. ◊ Cap ~ om prost. În ~ a) în gol; b) în zadar. A înghiți în ~ a) a înghiți fără a avea ce înghiți; b) a-și înfrâna o dorință. 3) (despre membre) Care nu funcționează; atrofiat. Mână seacă. 4) și adverbial (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seacă.) 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secăreț, (Olt.) secățiu. (Boabe de cereale ~.) 6. (reg.) sterp. (Varză seacă.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deșert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscățiv, vid.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleț, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEC s. v. post.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Sec ≠ alcoolizat, umed
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sec (-eácă), adj. – 1. Uscat, fără apă. – 2. Gol, deșert. – 3. Privat, lipsit de. – 4. Prost, obtuz, tont. – 5. (Trans.) Slab, descărnat. – Mr., istr. sec, megl. seac. Lat. sĭccus (Pușcariu 1569; REW 7897), cf. it. secco, prov., fr., cat. sec, sp., port. seco. Pentru ultimul sens, cf. ALR, I, 62. – Der. sec, s. n. (post, mîncare de post); seca, vb. (a usca, a deseca; a goli, a evacua; a se epuiza), mr. sec, sicare, istr. sec, din lat. sĭccāre (Pușcariu 1570; REW 7894); secăciu (var. secățiv), adj. (uscățiv), var. ca uscățiv; secăciune, s. f. (uscăciune, secetă), pe care Candrea îl derivă din lat. sĭccatiōnem; secătui, (a epuiza); secătură, s. f. (fleac, moft, plantă; tont; meseriaș, netrebnic); secetă, s. f. (uscăciune), probabil de la *secet ‹ seca, ca tunet ‹ tuna, urlet ‹ urla etc. (der. din lat. sĭccĭtas, susținută de Cihac, I, 251; Candrea, Éléments, 27; Pușcariu 1576; REW 7896, este improbabilă deoarece ne-am fi așteptat la un *secetate); secetos, adj. (sec, arid). – Din rom. provin în mag. szék „vad” (Drăganu, Dacor., VII, 199), szécita „secetă” (Edelspacher 23).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sec adj. m., f. seácă; pl. m. și f. seci
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, semințe) A-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaștini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ◊ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-și epuizeze toată forța fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părți ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veșteji.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
séca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbește despre ea; mătușă, lele, țață.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
secá (-c, át), vb. – A secera, a tăia. Lat. sĕcāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atît datorită omonimiei cît și sensului destul de asemănător; este posibil să-l mai găsim în expresii ca „mă seacă la ficat, la stomac”. – Der. secătui, vb. (a defrișa, a despăduri), contaminare a lui secătui „a epuiza” cu a seca „a tăia”; secătură, s. f. (runc, teren defrișat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du défrichement en Roumanie, în Actes IV Congrès Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s. n., din fr. sécateur; secantă, s. f., din fr. sécante; sector, s. n., din fr. secteur; secți(un)e, s. f., din fr. section; secționa, vb., din fr. sectionner.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăsáta-sécului s. f.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăsátul-sécului s. n.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
secá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. și pl. seácă; conj. prez. 3 sg. și pl. séce
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SECU 1. Lac antropic, realizat în 1963 pe râul Bârzava, la 10 km E de municipiul Reșița, pentru alimentarea cu apă a acestuia. Supr.; 105 ha; vol.: 15,13 mil. m3. 2. Stațiune climaterică și de odihnă, de interes local (de fapt, un complex turistic), situată într-o zonă împădurită de la poalele NV ale m-ților Semenic, pe valea râului Bârzava, la 280 m alt., în extremitatea estică a lacului Secu (jud. Caraș-Severin). 3. Com. în jud. Dolj, situată în zona piem. Bălăciței, pe cursul superior al râului Mascot; 1.311 loc. (2005). În satul Comănicea se află biserica Sf. Nicolae (1868), iar în satul S., două biserici de lemn, cu același hram – Sf. Nicolae, una construită în anii 1716-1718 de Lațcu Glogoveanu (refăcută în 1864 și reparată în anii 1905 și 1927), iar alta ridicată în 1831 (reparată în 1864 și 1936). 4. Mănăstirea ~ v. Vânători-Neamț.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea creanga seacă expr. (pop.) a fi impotent
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a intra în vinerea seacă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i seca creanga / sămânța expr. (er.) a fi impotent; a fi vlăguit / epuizat.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a înghiți în sec expr. a dori / a pofti ceva ce are altcineva sau ce nu poate fi obținut ușor.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-l seca (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a stoarce apă din piatră seacă expr. a realiza un lucru imposibil.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cap sec expr. om prostănac / nătărău.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink