SCĂZUT¹ s. n. Faptul de a scădea. – V. scădea.

SCĂZUT², -Ă, scăzuți, -te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborât. ♦ (Despre mâncăruri) Cu sos puțin și bine legat. 2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slabă; coborât, șoptit. 3. (Despre temperatură) Cu valori coborâte, joase. – V. scădea.

scăzut, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uți, ~e / E: scădea] 1 Care a devenit mai mic ca dimensiune, ca întindere, ca suprafață, ca volum, ca lungime, adâncime, lățime, greutate etc. 2 (Rar; spc; d. oameni) Care a slăbit (tare), care și-a redus dimensiunile din cauza slăbirii. 3 (D. sosuri, pex, d.mâncăruri) Care și-a pierdut (în parte) lichidul (prin fierbere) Si: îngroșat, (reg) scurs². 4 Care a devenit mai puțin numeros, mai puțin des, mai puțin abundent,mai restrâns. 5 Care este ori s-a redus ca număr, ca plafon, ca preț Si: (înv) searbăd. 6 Care a devenit mai puțin intens, mai puțin viu, mai slab. 7 Care a slăbit în intensitate, în tărie, în concentrație. 8 (Spc; d. sunete, voce) De o tonalitate mai joasă Si: coborât. 9 Care este sau a devenit mai puțin util, mai puțin însemnat, mai puțin valoros ori cu prestigiul știrbit. 10 Care a decăzut ca importanță, ca valoare, ca prestigiu etc.

SCĂZUT, -Ă, scăzuți, -te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborât. ♦ (Despre mâncăruri) Cu sos puțin și bine legat. 2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slabă; coborât, șoptit. 3. (Despre temperatură) Cu valori coborâte, joase. – V. scădea.

SCĂZUT¹ s. n. (Rar, numai în expr.) Pe scăzute = în curs de scădere, de micșorare. Luna, deși pe scăzute, se ivise pe cer și nu apunea decît după miezul nopții. SLAVICI, O. II 76. – Formă gramaticală: (în expr.) scăzute.

SCĂZUT², -Ă, scăzuți, -te, adj. (Despre lumină, despre abstracte și despre procese în desfășurare etc.) Micșorat, diminuat, împuținat. Afară ploaia curgea prin lumina scăzută, livada umedă licărea întunecos. SADOVEANU, O. IV 31. Pe cînd soarele-i sus, Pe cînd șoimul stă ascuns, Pe cînd umbra e scăzută Și se face nevăzută, Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea. ALECSANDRI, P. P. 98. ♦ (Despre corpuri solide) Redus ca proporții, ca dimensiuni. Caută într-o dimineață la stîncă, și ce minune! stînca era scăzută, se făcuse mai mică. SBIERA, P. 156. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte și toate celea din ea scăzute în analogie. EMINESCU, N. 31. ♦ (Despre voce, glas) Cu intensitate slabă, coborît, șoptit. Îl înjură în gînd ori cu voce scăzută să nu audă el. PAS, L. I 168. Făcu un pas într-acolo și grăi repede c-o voce ceva mai scăzută. SADOVEANU, E. 127. ♦ (Despre ape) Cu nivelul coborît, cu debitul micșorat. Apa scăzută a rîului curgea limpede între malurile nisipoase. SADOVEANU, O. III 197. ♦ (Despre mîncări) Cu sos puțin, îngroșat (prin fierbere, prin evaporare).

scăzut a. se zice de bucatele tare fierte și rămase fără zeamă.

scăzút, -ă adj. (d. scad). Fert mult așa în cît să rămîĭe numaĭ puțină zeamă: bucate scăzute. Fig. Redus, micșorat, învins: a ĭeși scăzut dintr’o discusiune. S.n. pl. urĭ. Aritm. Număru cel mare din care se scade cel mic la scădere.

SCĂDEA, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. + (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre Soare, Lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.

scade v vz scădea

scădea [At: PSALT. HUR. 84/12 / V: scade / Pzi: scad, (pop) scaz, 2 scazi, (înv) scădezi / E: ml *excadere] 1 vi A deveni mai mic ca dimensiune, ca întindere, ca suprafață, ca volum, ca lungime, ca grosime, ca greutate. 2 vi (D. ape curgătoare, mări, oceane; spc) A-și coborî nivelul. 3 vi (D. ape curgătoare, mări, oceane; spc) A reveni în matcă. 4 vi (Îrg; d. ființe, sau părți ale lor; spc) A închirci. 5 vi (Îrg; d. ființe, sau părți ale lor; spc) A slăbi. 6 (Îrg; d. aștri; spc) A deveni tot mai mic coborând spre asfințit 7 vi (Îrg; d. aștri; spc; pex) A asfinți. 8 vi (Spc; d. sosuri, mâncăruri) A-și pierde lichidul sau o parte din lichid (prin fierbere) Si: a se îngroșa. 9-10 vitf A deveni sau a face să devină mai puțin numeros, mai puțin des, mai puțin abundent. 11-12 vitf A (se) reduce ca număr, ca plafon, ca preț etc. 13 vt (C. i. un tot, un ansamblu) A reduce proporțiile prin luarea unei părți. 14 vt(a) (Mat; c. i. mulțimi, grupuri aditive) A efectua o scădere (8) Si: (înv) a subtrahirui, (îvr) a subtragui. 15 vt (C. i. elemente dintr-un ansamblu, dintr-un tot) A scoate din evidență (în urma uzurii, a deprecierii etc.). 16 vt (Înv; c. i. oameni) A înlesni la efectuarea unei obligații materiale, la plata unei datorii (prin diminuarea valorii lor). 17 vi (D. intervale sau unități de timp) A deveni mai scurt ca durată Si: a se micșora, a se scurta. 18-20 vitr A deveni sau a face să devină mai puțin intens Si: a (se) micșora, (îvr) a scurta. 21-22 vitf A slăbi sau a face să slăbească în intensitate, în tărie, în concentrație Si: a (se) micșora, (îvr) a scurta. 23-24 vitf A deveni sau a face să devină mai puțin util, mai puțin însemnat, mai puțin valoros, mai puțin necesar ori cu prestigiul știrbit. 25 vi ( Înv; îe) A ~ din mărire A se rușina. 26-27 vitf (Înv; spc) A fi lipsit sau a lipsi de o anumită favoare, calitate, autoritate, de o anumită funcție, de un anumit bun (pe care le avea până atunci). 28 vt (Îe) A-i ~ cuiva ceva A prejudicia. 29 vi (Înv) A sfârși (1). 30 vi A dispărea (1). 31 vi A se distruge (1).

SCĂDEA, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. ♦ (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.

SCĂDEA, scad, vb. II. 1. Intranz. (Despre cantități, valori și indicele lor) A se reduce, a se micșora, a diminua; a se rări. Mai pieriră trei din moldoveni. Numărul bravilor scădea pe toată ziua. NEGRUZZI, S. I 173. Căci păgînul nu scădea, Ci mai tare se-nmulțea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Expr. A scădea în preț = a deveni mai ieftin. ◊ Refl. pas. Eu vreau să vorbim, să mă conving că marfa îmi convine, că prețul nu se mai poate scădea. SADOVEANU, B. 99. ♦ (Despre intervale de timp; în opoziție cu lungi) A se scurta. Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Singur, singur cu-a mea jale... Viața-mi scade jalea-mi crește. ALECSANDRI, P. I 175. ◊ Tranz. Cu mîne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi, Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. EMINESCU, O. I 204. 2. Tranz. (Mat.) A face o operație de scădere. Scade pe 18 din 63. ♦ A reține o parte dintr-o sumă înainte de a o elibera. 3. Intranz. (Despre corpuri solide, în opoziție cu crește, mări) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. Ceahlăul sub furtună nu scade mușunoi. ALECSANDRI, P. III 295. ◊ (În contexte figurate) Mariuțo, draga mea, Ia ieși tu o țîră-afară Că nu te-am văzut d-astvară, Și de cînd nu te-am văzut Inima-n mine-a scăzut. BIBICESCU, P. P. 342. Codrule, rărește-te, Ca să-mi văd surorile, Că de mult nu le-am văzut, Carnea pe mine-a scăzut. ȘEZ. II 185. ♦ (Despre rîuri, mări) A-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm, a-și împuțina apa (prin evaporare). Picioarele în ruină ale acestui pod se văd și azi, cînd scade Dunărea. GALACTION, O. I 121. Prutule, nu te-ndura Și scade, scade mereu Ca să pot trece și eu. ȘEZ. V 12. Că averile de frunte Sînt ca un izvor de munte. Astăzi curge și îneacă Și mîini scade ș-apoi seacă. ALECSANDRI, P. P. 41. ♦ (Despre mîncări cu sos, cu zeamă) A pierde apa prin fierbere, a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare, în opoziție cu întări) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. Luminile amurgului scădeau din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 49. Acum epidemia începuse a scădea în capitalie și a se întinde ca o pecingene pe celelalte orașe și sate. NEGRUZZI, S. I 292. Dorul ei de loc nu scade. TEODORESCU, P. P. 348. ◊ Tranz. Orice mi s-ar spune, nimic nu e în stare să scadă admirarea noastră pentru ea! ALECSANDRI, T. I 294. Miiule, voinicule, Nu omorî domnia, C-o să-ți scazi vitejia. TEODORESCU, P. P. 509. ♦ (Despre foc) A se domoli, a se potoli. În sat focul au scăzut. ALECSANDRI, P. I 8. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî, a se face mai încet. Și cînd glasurile scădeau, cavalul suna limpede, înflorind melodia, pînă ce creșteau iar valurile glasurilor omenești. SADOVEANU, O. III 105. Îi scade vocea și cuvintele coboară unul cîte unul, ca mărgelele deșirate. CAMIL PETRESCU, T. II 54. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a scăpăta. Era-n amiazi și-n miez de vară; Și soarele-a scăzut spre seară Și-n urmă soarele-a apus. COȘBUC, P. I 102. Luna se ducea Peste munții-nalți trecea Ș-apoi lin, încet scădea. ALECSANDRI, P. I 102. – Prez. ind. și: scaz (ISPIRESCU, L. 15).

A SCĂDEA scad 1. intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se reduce; a se împuțina; a descrește; a se diminua. 2) (despre lichide) A pierde din volum la fierbere (prin evaporare). 3) rar (despre aștri) A se lăsa spre orizont; a începe să apună. 2. tranz. (numere) A supune operației de scădere. /<lat. excadere

scădeà v. 1. a se micșora (sub raportul extensiunii, volumului), a descrește: apele, zilele scad; 2. a reduce: a scădea prețul; 3. a scoate sau tăia: i-a scăzut din leafă; 4. a face o scădere: nu știe să scază. [Lat. EXCADERE].

scad (est) și scaz (vest), scăzút, a scădeá v. intr. (d. cad orĭ lat pop. *excádo, excádere, cl. éxcido, excídere, a cădea din; it. scadére, pv. scazer, fr. échoir. – Imper. scade, nu scădea). Cad (mă las) maĭ jos, descresc, mă micșorez (în cantitate, extensiune saŭ intensitate): apele Dunăriĭ scad din Aŭgust, zilele scad ĭarna, averea, prețu saŭ gloria scade. Ajung la scadență, expir (it. scadére): polița scade mîne. V. tr. Micșorez, reduc: scad cuĭva leafa saŭ ceva din leafă, scad prețu. Ferb mult așa încît să rămîie numaĭ puțină zeamă: scad o ĭahnie. Substrag, fac o scădere în aritmetică: copiiĭ învață să scadă.

scăzut s. n.

!scăzut s. n.

!de scăzut vb. la supin (Din salariul brut avem de scăzut impozitul.)

scădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 2 sg. scazi, 3 sg. scade, perf. s. 1 sg. scăzui, m.m.c.p. 1 pl. scăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să scad, 3 să scadă; imper. 2 sg. afirm. scade; ger. scăzând; part. scăzut

scăzute (pe ~) loc. adv.

scădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădem, 2 pl. scădeți; conj. prez. 3 să scadă; imper. 2 sg. scade; ger. scăzând; part. scăzut

*scăzute (pe ~) loc. adv.

scădea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădem, 2 pl. scădeți; conj. prez. 3 sg. și pl. scadă; imper. 2 sg. scade; part. scăzut

scăzute s. n. pl.

scădea

scad.

SCĂZUT adj. 1. v. redus. 2. îngroșat. (Mâncare ~.) 3. împuținat, micșorat, redus. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. coborât, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborât, jos, redus, scoborât. (Temperatură ~.) 8. v. diminuat. 9. v. încet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (înv. și pop.) micșorat, (fig.) știrbit. (Cu reputația ~.)

SCĂZUT adj. v. chircit, degenerat, degradat, închircit, înjosit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, umilit.

SCĂZUT adj. 1. diminuat, micșorat, redus. (O suprafață ~.) 2. îngroșat. (Mîncare ~.) 3. împuținat, micșorat, redus. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. coborît, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic, (Transilv. și Ban.) lesne. (Marfă la prețuri ~.) 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al dolarului.) 7. coborît, jos, redus, scoborît. (Temperatură ~.) 8. diminuat, domolit, micșorat, potolit, redus, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.) 9. coborît, domol, încet, lin, molcom, potolit, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbește cu glasul ~.) 10. mic, slab. (Un glas ~.) 11. mediocru, modest, redus. (Operă de valoare ~.) 12. diminuat, (înv. și pop.) micșorat, (fig.) știrbit. (O reputație ~.)

scăzut adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. DEGRADAT. ÎNCHIRCIT. ÎNJOSIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. UMILIT.

Scăzut ≠ ridicat

SCĂDEA vb. v. apune, asfinți, chirci, coborî, decădea, degenera, dispărea, închirci, păgubi, pieri, pipernici, pleca, regresa, sfriji, zgârci.

SCĂDEA vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a se îngroșa. (Mâncarea a ~ mult.) 4. v. reduce. 5. v. împuțina. 6. (MAT.) (înv.) a deduce, a defalca, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~ 7 din 10.) 7. v. împuțina. 8. v. ieftini. 9. a lăsa, a micșora, a reduce. (A mai ~ din preț.) 10. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea crește.) 11. a coborî. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 12. v. atenua. 13. v. coborî. 14. a micșora, a reduce, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 15. v. diminua.

SCĂDEA vb. 1. a descrește, a se micșora, a se reduce, (pop. fig.) a se pișca. (Luna ~.) 2. a (se) mici, a (se) micșora, a (se) reduce. (A ~ rația.) 3. a se îngroșa. (Mîncarea a ~ mult.) 4. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor a ~ simțitor.) 5. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune au ~.) 6. (MAT.) (înv.) a deduce, a defalca, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~ 7 din 10.) 7. a se împuțina, a se reduce, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul a ~ foarte mult.) 8. a (se) ieftini, a (se) micșora, a (se) reduce. (Prețurile au ~ la...) 9. a lăsa, a micșora, a reduce. (A mai ~ din preț.) 10. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea crește.) 11. a coborî. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 12. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului a mai ~.) 13. a coborî, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.) 14. a micșora, a reduce, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 15. a diminua, (înv. și pop.) a micșora, (fig.) a știrbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.)

scădea vb. v. APUNE. ASFINȚI. CHIRCI. COBORÎ. DECĂDEA. DEGENERA. DISPĂREA. ÎNCHIRCI. PĂGUBI. PIERI. PIPERNICI. PLECA. REGRESA. SFRIJI. ZGÎRCI.

A scădea ≠ a (se) ridica, a (se) umfla, a (se) urca, a adăuga, a crește, a spori,

A (se) scădea ≠ a (se) aduna

scădea (-ad, -ăzut), vb. – 1. A coborî, a reduce, a diminua, a descrește. – 2. A împuțina. – 3. A descrește luna. – 4. A decădea, a se strica. – 5. A lega, a îngroșa un sos. – 6. A sustrage, a scoate. – 7. A ajunge la scadență. – Mr. scad, scîdzui, scîdeari. Lat. excadĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944), cf. it. scadere, prov. escazer, fr. échoir (v. fr. escheer), v. sp. escaecer, port. esquecer. Ultimul sens este un împrumut modern din it. – Der. scădere, s. f. (reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună); scăzămînt, s. n. (reducere; rabat, ieftinire); scăzător, s. m. (număr care se scade din altul); descăzut, s. m. (primul termen al unei scăderi). Der. neol. scadență, s. f., din it. scadenza; scadențar, s. n. (registru în care se înscriau scadențele).

MEMORIA MINUITUR, NISI EAM EXERCEAS (lat.) memoria scade dacă nu o folosești – Cicero, „De senectute”, 7, 21.