scărăndăvicios, ~oasă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: scarandiv + -icios] (Îvr) Grețos (1).

SCĂRĂNDĂVICIOS adj. (Mold.) Scîrbos, grețos. De lucru spurcat și scărăndăvicios ca acesta să apucă. CI, 173. În sine socoti că acel féli de scărăndăvicioasă vînătoare preste toată fărădelégea covîrșéște. CI, 176. Etimologie: scarandiv + suf. -icios. Vezi și scarandivi, scarandivire, scărăndăvitură, scărăndăvos. Cf. s c ă r ă n d ă v o s.

scărăndăvicĭós, -oásă adj. (d. scărăndăvesc). Cant. Oribil. – Și -dăvós.