scărpui [At: SĂGHINESCU, V. 67 / Pzi: ~esc / E: nct] (Rar; c. i. lemne) A scrijeli cu ajutorul scărpuitorului, pentru a face să adere cleiul.

șcărpui v vz scărpui

șcărpuĭésc v. tr. (it. scarpare, de unde și fr. escarper, cu acelașĭ înț., auzit de la zidariĭ Italienĭ). Est. Bătăturesc pămîntu și-ĭ daŭ puțină înclinațiune ca să se scurgă apa pe lîngă o casă, un gard ș. a.

scărpui, scărpuiesc, vb. IV (reg.; despre lemne) a scrijeli cu ajutorul scărpuitorului, pentru a face să adere cleiul.