7 definiții pentru scărpinătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCĂRPINĂTURĂ, scărpinaturi, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.
scărpinătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scărpina + -ătură] 1-2 Scărpinat (1-2). 3 (Ccr) Rană provocată prin scărpinat (1). 4 (Mun; fig) Bătaie (dată cuiva). 5 (Mun; cu sens atenuat) Dojană aspră (făcută cuiva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂRPINĂTURĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scărpinătúră f., pl. ĭ. Modu saŭ rezultatu scărpinăriĭ: i s’a julit pelea de așa scărpinătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scărpinătură s. f., g.-d. art. scărpinăturii; pl. scărpinături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scărpinătură s. f., g.-d. art. scărpinăturii; pl. scărpinături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scărpinătură s. f., g.-d. art. scărpinăturii; pl. scărpinături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scărpinătură, scărpinăturisubstantiv feminin
- 1. Scărpinare. DEX '09 DEX '98sinonime: scărpinare
etimologie:
- Scărpina + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.