2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂRPINARE, scărpinări, s. f. Acțiunea de a (se) scărpina; scărpinat, scărpinătură. – V. scărpina.

SCĂRPINARE, scărpinări, s. f. Acțiunea de a (se) scărpina; scărpinat, scărpinătură. – V. scărpina.

scărpinare sf [At: DRLU / Pl: ~nări / E: scărpina] 1 Scărpinat (1). 2 (Înv; fig) Bătaie (zdravănă) dată cuiva.

SCĂRPINARE, scărpinări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) scărpina. De sărac, nici unghii n-are La vreme de scărpinare. PANN, P. V. I 132.

SCĂRPINA, scarpin, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul în care simte o senzație de mâncărime a pielii. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate pe cineva. – Lat. scarpinare.

scărpina [At: (a. 1691) TDRG / Pzi: scarpin / E: ml scarpinare] 1-2 vrt (D. ființe) A (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu ghearele, cu labele etc., ori cu un obiect tare în locul unde simte o senzație de mâncărime, pentru a înlătura această senzație Si: (reg) a se orjoveni. 3 vr (D. oameni; urmat de determinări care arată locul) A face cu mâna gestul celui care se scarpină (1) și a-și exterioriza astfel îndoiala, încurcătura, nedumerirea, enervarea, plictiseala etc. 4 vt A produce sau a simți o mâncărime. 5 vt (Fam; gmț sau irn; c. i. strunele unui instrument muzical) A atinge ușor cu vârful degetelor pentru a produce sunete Si: a ciupi. 6 vt (Fam; fig; c. i. ființe sau părți ale lor) A bate (zdravăn).

SCĂRPINA, scarpin, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzație de mâncărime a pielii. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate pe cineva. – Lat. scarpinare.

SCĂRPINA, scarpin, vb. I. Refl. A potoli o mîncărime, rîcîind pielea cu unghiile sau frecîndu-și corpul de un obiect tare. Pisicuța... nu se putea scărpina și ea ca mine. HOGAȘ, M. N. 160. Dar pustia de purcea... Se scărpină de ulcea, Vărsînd leșia din ea. ȘEZ. V 15. ◊ Expr. A se scărpina în cap (sau în creștetul capului, la ceafă, după ureche) = a face gestul scărpinatului, ca semn de nedumerire, necaz sau încurcătură; a fi nedumerit, încurcat, a nu-i conveni cuiva ceva. Morarul s-a scărpinat la ceafă necăjit. SADOVEANU, M. C. 23. Se mai gîndește și iar se mai socotește, apoi se mai scarpină-n cap... de năcaz. RETEGANUL, P. I 60. S-a scărpinat în cap, stînd puțin la gînduri. CARAGIALE, O. III 41. ◊ Tranz. Îi sătura, îi scărpina sub bărbie. AGÎRBICEANU, S. P. 14. ♦ Tranz. (Glumeț) A trage (cuiva) o bătaie. Pesemne te mănîncă spinarea, cum văd eu; și ia acuș te scarpin, dacă vrei. CREANGĂ, A. 57.

A SCĂRPINA scarpin tranz. 1) (părțile corpului) A freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime). 2) fig. pop. (persoane) A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni; a țesăla. /<lat. scarpinare

A SE SCĂRPINA mă scarpin intranz. fig. rar A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. scarpinare

scărpinà v. 1. a freca cu unghiile acele părți ale corpului la cari se simte mâncărime; 2. fam. a bate rău: ia, acuș te scarpin CR. [Lat. vulg. SCARPINARE].

scárpin, a scărpiná v. tr. (lat. scarpino, -áre, a.i.; sp. escarpelarse, a se scărmăna, a se bate cu cineva). Frec cu unghiile saŭ cu alt-ceva ca să treacă mîncărimea. Fig. Iron. Scarmăn, bat: te scarpin eŭ acuma! V. refl. Un porc se scărpina de gard – În Banat. scárpăn (ca scarmăn).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scărpinare s. f., g.-d. art. scărpinării; pl. scărpinări

scărpinare s. f., g.-d. art. scărpinării; pl. scărpinări

scărpinare s. f., g.-d. art. scărpinării; pl. scărpinări

scărpina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scarpin, 2 sg. scarpini, 3 scarpină; conj. prez. 1 sg. să scarpin, 3 să scarpine; imper. 2 sg. afirm. scarpină

scărpina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scarpin, 2 sg. scarpini, 3 scarpină

scărpina vb., ind. prez. 1 sg. scarpin, 3 sg. și pl. scarpină

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂRPINARE s. scărpinat, (reg.) scărpineală, scărpiniș.

SCĂRPINA vb. v. atinge, bate, ciupi, lovi.

SCĂRPINA vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrepțăna, (Olt.) a se zgâmăi. (Se ~ la ureche.)

scărpina vb. v. ATINGE. BATE. CIUPI. LOVI.

SCĂRPINA vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrepțăna, (Olt.) a se zgîmăi. (Se ~ la ureche.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scărpina (-arpin, -at), vb.1. A se rîcîi, a se freca. – 2. A ciupi, a simți mîncărime. – Var. Banat scărpăna, scărpeni. Mr. scarchin, scărchinare, megl. scarpin, scărpinari. Lat. scarpĭnāre „a răzui” (Pușcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare „a rupe”. Păstrarea lui i indică în rom. prezența unui (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalpĭnāre (Meyer, Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Crețu 365) nu este necesară. Uz general (ALR, I, 95). Der. scărpinătoare, s. f. (țesală, răzuitoare); scărpinătură, s. f. (răzuire); scărpiniș, s. n. (mîncărime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASINUS ASINUM FRICAT (lat.) măgar pe măgar scarpină – Se spune despre două persoane care își aduc, reciproc, laude în public.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: scărpinare
scărpinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărpinare
  • scărpinarea
plural
  • scărpinări
  • scărpinările
genitiv-dativ singular
  • scărpinări
  • scărpinării
plural
  • scărpinări
  • scărpinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scărpina
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scărpina
  • scărpinare
  • scărpinat
  • scărpinatu‑
  • scărpinând
  • scărpinându‑
singular plural
  • scarpină
  • scărpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scarpin
(să)
  • scarpin
  • scărpinam
  • scărpinai
  • scărpinasem
a II-a (tu)
  • scarpini
(să)
  • scarpini
  • scărpinai
  • scărpinași
  • scărpinaseși
a III-a (el, ea)
  • scarpină
(să)
  • scarpine
  • scărpina
  • scărpină
  • scărpinase
plural I (noi)
  • scărpinăm
(să)
  • scărpinăm
  • scărpinam
  • scărpinarăm
  • scărpinaserăm
  • scărpinasem
a II-a (voi)
  • scărpinați
(să)
  • scărpinați
  • scărpinați
  • scărpinarăți
  • scărpinaserăți
  • scărpinaseți
a III-a (ei, ele)
  • scarpină
(să)
  • scarpine
  • scărpinau
  • scărpina
  • scărpinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scărpinare, scărpinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi scărpina DEX '98 DEX '09

scărpina, scarpinverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul în care simte o senzație de mâncărime a pielii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pisicuța... nu se putea scărpina și ea ca mine. HOGAȘ, M. N. 160. DLRLC
    • format_quote Dar pustia de purcea... Se scărpină de ulcea, Vărsînd leșia din ea. ȘEZ. V 15. DLRLC
    • format_quote Îi sătura, îi scărpina sub bărbie. AGÎRBICEANU, S. P. 14. DLRLC
    • chat_bubble A se scărpina în cap (sau în creștetul capului, la ceafă, după ureche) = a face gestul scărpinatului, ca semn de nedumerire, necaz sau încurcătură; a fi nedumerit, încurcat, a nu-i conveni cuiva ceva. DLRLC
      • format_quote Morarul s-a scărpinat la ceafă necăjit. SADOVEANU, M. C. 23. DLRLC
      • format_quote Se mai gîndește și iar se mai socotește, apoi se mai scarpină-n cap... de năcaz. RETEGANUL, P. I 60. DLRLC
      • format_quote S-a scărpinat în cap, stînd puțin la gînduri. CARAGIALE, O. III 41. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A bate pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate
    • format_quote glumeț Pesemne te mănîncă spinarea, cum văd eu; și ia acuș te scarpin, dacă vrei. CREANGĂ, A. 57. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.